La groapa, cu sicriu pe datorie

Sa iei o piine ori o bucata de salam pe datorie este, in zilele noastre, o practica obisnuita si extrem de raspindita. Dar sa aplici acelasi procedeu si pentru cele patru scinduri in care sa-ti trimiti aproapele catre lumea cealalta, mai rar s-a auzit. Si totusi, in aceasta situatie se afla Aurora Grama, de 45 de ani, din Focsani, care n-ar fi putut sa-si ingroape barbatul fara bunavointa aratata de o firma de pompe funebre. "Le-am promis ca daca pot sa ma astepte timp de o luna de zile, ma achit", spunea femeia, care a ramas sa-si duca traiul alaturi de cei opt copii si o nepoata si sa faca fata vietii fara pensia barbatului trecut in nefiinta.
Un barbat din orasul nostru va fi scos azi de la morga si dus la groapa intr-un sicriu luat de familia lui, pe datorie. Acest lucru, destul de sinistru si rar intilnit, nu poate sa nu te duca cu gindul la cit de groaznica si fara limite e saracia. Valentin Grama a decedat la 51 de ani, dupa al patrulea infarct facut de-a lungul timpului. A murit si gata, iar Aurora, nevasta lui, impreuna cu cei opt copii au ramas sa-i faca cele trebuincioase ingropaciunii. Dar, peste durerea pricinuita de pierderea unei fiinte dragi, peste sufletul femeii s-a asternut disperarea. Disperarea si deznadejdea ca oricit s-ar stradui, tot nu va putea scoate de nicaieri banii necesari ca sa-si duca omul crestineste la groapa. "Am mers la firmele care vind sicrie si am gasit la una dintre ele bunavointa. Totul am luat pe datorie. Sicriu, cruce, galeata, prosoape, batiste, luminari, cani si doliu am luat pe datorie. Am spus ca daca poate sa ma astepte timp de o luna de zile, ma achit. Trebuie sa dau doua milioane de lei", spune Aurora, la rindul ei bolnava de inima.
Femeia nu are serviciu. Spune ca n-a avut cum sa se mai angajeze atita timp cit a trebuit sa poarte de grija celor opt copii. Cit timp a putut munci sotul sau, o duceau mai bine. Dar din 1991 cind acesta a facut primul infarct, totul a inceput sa se naruie. "Pina sa se pensioneze pe caz de boala, sotul meu facea in fiecare an CAR si plateam intretinerea. Dar odata cu pensionarea lui au inceput sa se adune si datoriile. Am reusit sa fim cu chiria, lumina si telefonul la zi, dar la intretinere s-au adunat 45 de milioane lei. Anul trecut pe 13 august, ne-au zis de la CUP ca sa platim 3,3 milioane lunar din restanta, plus factura curenta. Am luat baietii, m-am dus la cules via si am reusit atunci sa platim pentru o luna. Dar apoi nu am mai reusit sa stringem atitia bani", povesteste Aurora, care traieste fiecare zi cu frica in sin, de teama sa nu fie evacuata.
O leafa si jumatate pentru zece suflete
In familia Grama, doar Sorin (25 ani) este angajat cu acte-n regula la un loc de munca. El aduce singura leafa sigura, care nu depaseste niciodata doua milioane lei. Aproximativ 500 de mii lei mai cistiga si sora lui, Adela (26 ani), care este si cea mai scolita dintre toti. Tinara are opt clase si uneori mai face si diverse munci ocazionale care-i mai aduc familiei sale citeva zeci de mii de lei in plus. Anisoara, sora lor de 25 de ani, nu poate sa munceasca, fiind bolnava de TBC osos, iar cu Florinela, cealalta sora, lucrurile stau destul de rau. "S-a casatorit in Turcia, la Ankara, cu acte in regula. A ramas gravida si a venit sa nasca acasa. Dar barbatul ei nu a mai dat nici un semn de viata. Seamana a abandon. A nascut o fetita care are acum trei luni. Nu are certificat de nastere pentru ca trebuiau traduse pentru asta toate actele, si costa in jur de 200 de dolari, pe care nu-i avem", spune Adela. Cum nu mai poate s-o hraneasca la sin, Florinela trebuie sa-i prepare copilei lapte praf. O cutie costa 150 de mii de lei "si nu-mi ajunge o saptamina". Numai laptele fetitei costa familia Grama aproximativ un milion de lei lunar. "Noi mincam in general cartoofi si tacimuri, fasole mai rar ca-i scumpa. Dar fetitei ii trebuie lapte, ca nu maninca altceva", marturiseste Aurora. Ceilalti doi frati gemeni, Lucian si Maricel, au 18 ani si nici o ocupatie. Mihaela, desi la cei 17 ani ar fi trebuit sa fie inca la scoala, se pare ca n-a mai putut s-o urmeze, singurul scolar din familie fiind Cornelus, mezinul de 15 ani.
Toate aceste suflete traiesc intr-un apartament cu trei camere, aflat la ultimul etaj al unui bloc din Sud. Toti peretii sint plini de igrasie, iar tavanul este scorojit si patat tot de apa ploilor care se scurge prin el ca prin burete. Ca sa protejeze cit de cit camera in care traieste bebelusul, bietii oameni au agatat de lampa o punga de nailon in care s-a adunat cu generozitate apa. In afara de paturi, vreo doua mese si citeva scaune nu exista nici un fel de mobilier. Iar una dintre mese era deja pregatita sa-l primeasca pe stapinul casei, care astazi va fi adus de la morga. "Nu stiu dac-oi mai putea sa-i fac toate pomenile. Eu asa as vrea, dar daca nu s-o putea… Cel putin sa-l scot din tarina, la 40 de zile", spune indurerata, Aurora.
Viitor sumbru
Ieri, toti membri familiei Grama, invesmintati in negru, pregateau cele necesare ultimului drum al celui plecat dintre vii. Mirosul patrunzator de mucegai si peretii plini de dire mizere intregeau tabloul cernit al saraciei duse la extrem. Poate ca tatal lor, care a muncit o viata pentru ei, ar fi meritat cel putin un sicriu achitat cu banii jos. Iar in sinea lor stiu cu siguranta ca ar merita si toate pomenile crestinesti. Le-ar face dar… de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Filiala de Cruce Rosie Vrancea le-a intins acestor oameni aflati in necaz, prima mina de ajutor. Pe linga un milion lei, colacii de inmormintare, covrigi si 20 metri de stofa pentru punti, familia Grama a mai primit un costum si o pereche de pantofi noi, cu care sa-si imbrace tatal pentru ultimul drum. Iar o femeie generoasa, impresionata de situatia acestor oameni, a reusit sa le doneze 800 de mii lei strinsi de la locatarii scarii in care locuieste.
Pina la urma barbatul va fi ingropat. Ramin insa toti ceilalti sa-si duca zilele mai departe. Iar pentru acestia, singurul lucru care ar insemna un ajutor concret, ar fi niste locuri de munca. Niste locuri de munca sigure, chiar si platite cu salariul minim pe economie. Ar fi singura speranta de mai bine pentru aceasta familie, inglodata in datorii. (Laura BREANA)