Dezvaluirile "evadatilor" de la sirbi

Numarul galatenilor deveniti victime ale unui cetatean sirb care plaseaza forta de munca in fosta Iugoslavie pare sa intreaca orice imaginatie. Dupa ce am publicat, la sfirsitul lunii aprilie, povestea unui barbat intors din Serbia, alti cinci galateni au acceptat sa faca dezvaluiri despre calvarul prin care au trecut luni de zile, departe de familie si fara nici un ban in buzunar. Pentru ca aceasta banda isi continua nestingherita afacerea fara a fi luata la intrebari de nimeni, barbatii spera ca politistii vor intra pe fir pentru a pune capat acestor ilegalitati.
Zeci de galateni dau curs unei oferte de munca, publicata in presa locala de saptamini bune, prin care isi gasesc de lucru intr-o localitate din Serbia, sperind ca astfel isi vor scoate familiile din saracie. Desi cel care se ocupa de aceasta afacere, un sirb pe nume Joli, le-a promis salarii rezonabile, locuri de cazare confortabile si mincare pe saturate, acestea s-au dovedit a fi doar minciuni. Tratati ca niste animale, galatenii sint pusi sa munceasca cite zece ore pe zi in conditii greu de imaginat, pina cind clacheaza psihic si nu-si mai doresc altceva decit sa se intoarca, chiar fara nici un ban, in sinul famiilor. Acest caz despre care am mai scris si in urma cu citeva sapatmini nu este singular, insa este pentru prima data cind unii dintre cei care au plecat la munca in Serbia accepta sa dea cartile pe fata si sa faca public mecanismul acestei escrocherii careia i-au cazut victime, sperind astfel ca nici un galatean nu va trece prin cosmarul pe care cu greu l-au depasit.
Munca la sirbi, pentru a scapa de saracie
Cei cinci barbati care s-au intors recent din Serbia au hotarit sa plece la munca nu pentru a se imbogati peste noapte, ci doar pentru a reusi sa asigure familiilor o viata mai buna. Unul dintre acestia este Valeriu Dogaru, un pensionar in virsta de 52 de ani, tatal a cinci copii. Acesta povesteste ca a auzit de oferta chiar de la o galateanca, una dintre intermediarele sirbului. "O cunosteam, fusesem colega cu mama ei. Am luat legatura cu ea si mi s-a spus ca vom munci in constructii. Pentru calificati, salariul era intre 750 si 1000 marci germane, iar pentru calificati intre 350 si 500 de marci germane. M-am gindit ca voi munci citeva luni si voi scoate si eu ceva bani pentru a duce o viata mai buna", povesteste barbatul, caruia i s-a alaturat si ginerele acestuia, Marcel Craciun, in virsta de 24 de ani. "Sint casatorit de cinci ani, sotia mea este casnica, iar eu am muncit in Sidex, unde luam 500 mii de lei pe luna. Am fost dat afara si m-am angajat la un patron, unde primeam doua milioane de lei pe luna dar nu imi ajungeau sa ne intretinem", ne-a declarat tinarul. In citeva zile, acestora li s-au alaturat alti trei barbati. Unul dintre acestia este Marian Mocanasu, in virsta de 32 de ani, tatal unei fetite de trei ani si care decis sa plece din tara la scurt timp dupa ce a fost data afara de la Galmopan. "Sotia mea este in perioada in care primeste ajutor social, adica vreo 300 mii de lei pe luna. Astia erau singurii bani cu care ne intretineam. Ce puteam sa fac sa cistig si eu un ban? Sa dau in cap cuiva nu pot, asa ca m-am gindit sa cistig un ban cinstit la munca", ne-a declarat Mocanasu. Cu acelasi gind a hotarit sa plece in Serbia si Constantin Nestianu, un pensionar in virsta de 51 de ani, fost muncitor la ICMRSG. "Am o pensie de trei milioane de lei, iar sotia mea nu lucreaza. Din acesti bani trebuia sa imi intretin toata familia, ca sa nu mai pun la socoteala cheltuielile cu intretinerea, telefonul si lumina. Abia reuseam sa supravietuim de la o zi la alta si din acest motiv am decis ca nu am alta sansa decit sa plec afara", povesteste barbatul care a convins sa faca acest pas si un fost coleg de munca, Nicoale Ambrinoc, pensionar in virsta de 55 de ani, tata a trei copii. "Eram in aceeasi situatie ca si «colegii» mei de suferinta, sotia mea este casnica, aveam o pensie de 2 milioane si jumatate de lei si nu ma descurcam deloc", ne-a declarat barbatul.
"Am fost obligati sa dormim pe jos, pe niste paturi"
De teama sa nu piarda aceasta "sansa" despre care credeau ca li s-ar putea arata doar o data in viata, cei cinci galateni si-au facut bagajele, iar pe 3 martie s-au imbarcat in trenul spre Serbia. "Nu ne luasem la noi decit citeva sute de mii de lei, ca sa avem si noi pe drum. Nu ne-am facut probleme pentru ca ni s-a spus sa nu ne facem griji din cauza banilor", ne-a povestit decanul de virsta al grupului, Nicolae Ambrinoc. Dupa o zi, acestia au ajuns la Belgrad, acolo unde aveau sa locuiasca mai bine de doua luni, in conditii greu de imaginat. "Am ramas stupefiati, cind am fost condusi la viitoarele noastre locuinte. Chiar daca nu ne asteptam la luxul de pe lume, am fost cazati in casele particulare ale unor cetateni sirbi. Camerele erau sub orice critica si nu aveam unde, pe ce sa dormim. Noroc ca erau niste paturi si citeva perne pe care le asterneam pe jos, si asa dormeam", ne-a povestit Constantin Nestianu.
Meniul zilei: fasole si varza cu viermi
Chiar a doua zi, galatenii care faceau parte dintr-un grup mult mai mare au fost scosi la munca intr-un santier de constructii. "Munceam in conditii foarte grele, cite zece ore pe zi, cu pauze de masa de citeva zeci de minute. Din cind in cind, veneau in inspectie subalternii lui Joli, dintre care erau chiar citiva galateni, care se bagasera pe sub pielea lui. Trebuia sa muncim fara sa cricnim, fara sa ridicam nici o pretentie. Ne mai incurajam intre noi si ne gindeam mereu la banii pe care ii vom cistiga si la ce bine o vor duce familiile noastre. Cu toate acestea, citeodata nu mai puteam rezista, eram tratati ca niste animale. De mincare nici nu vreau sa imi mai amintesc. Primeam fasole, varza, in care gaseam viermi si piine cu un fel de gem. Atit si nimic mai mult", ne-a declarat Valeriu Dogaru, care, in ciuda virstei sale, abia se poate abtine sa nu plinga amintindu-si de calvarul prin care a trecut.
"Salariu" pe doua luni: 20 de marci
Dupa ore de chin si munca, galatenii au asteptat cu sufletul la gura ziua in care aveau sa isi primesca banii. "Joli ne spunea mereu ca ne vom primi banii atunci cind vom termina lucrarea, dar cind acea data a trecut, am intrat la banuieli. Ne amina din zi in zi, ba chiar ne flutura un fisic de bani pe sub nas si ne spunea ca el are bani, dar ca nu ne va da acum. Din cind in cind, ne mai dadea citeva sute de dinari, adica vreo 60 mii de lei, cu care puteam sa bem si noi o bere. Nu ne induram sa iesim in oras, ii stringeam si ne luam cartele ca sa vorbim cu familiile noastre. Ca sa putem sa ne descurcam, am incercat sa ne ducem la un alt sirb sa muncim, dar ne-a vazut Joli si s-a dus la noul nostru patron. «Ce faci, mai, cu romanii mei?», l-a intrebat pe celalalt sirb, iar acesta i-a spus ca a auzit ca nu ne da bani si de aceea ne-a luat la el. Cind a auzit Joli, s-a enervat si l-a lovit pe unul dintre galatenii care mai erau cu noi, de i-a sarit un dinte", ne-a povestit Marian Mocanasu.
"Mi-a murit fratele si nici asa nu m-a lasat sa plec"
In ciuda tuturor chinurilor prin care au trecut, unul dintre galatenii din grup a fost lovit de un necaz care l-a darimat si mai tare. "Mi-a murit fratele, iar eu neavind bani, am sunat de-abia intr-o duminica, cind deja fusese inmormintat. Am cerut voie si bani sa plec macar atunci, dar Joli mi-a spus ca nu il intereseaza si ca daca ma voi intoarce in tara, nu imi va da nici un ban. Apoi mi-a mai spus ca daca voi ramine imi va plati un salariu furmusel. Neavind nici un ban, am fost nevoit sa ramin, pentru ca nici nu aveam de la cine sa imprumut", povesteste Constantin Nestianu, care a izbuncit in lacrimi la gindul ca nu a apucat sa isi conduca fratele pe ultimul drum.
"Ne-a dat carne si ne-a fotografiat"
In cele mai bine de doua luni petrecute printre straini, galatenii au trecut prin multe intimplari, unele dintre ele chiar amuzante. Acestia isi amintesc ca Joli s-a infuriat destul de tare atunci cind a primit in Serbia o copie a ziarului "Monitorul" in care aparuse articolul referitor la dezvaluirile primului galatean care a reusit sa evadeze de sub teroarea sa. "A tipat la noi si ne-a intrebat daca nu cumva sintem nemultumiti de mincare. Ii era frica sa nu se trezeasca cu presa pe cap si s-a gindit la un plan. A cumparat un purcel de 30 de kilograme, ne-a dat sa mincam si apoi ne-a fotografiat, ca sa aiba probe ca ne da mincare buna", isi aminteste Marcel Craciun.
Intorsi mai saraci decit la plecare
Pentru ca nu au mai suportat regimul de de teroare, cei cinci barbati s-au hotarit sa plece, chiar daca nu aveau nici un ban. "I-am spus lui Joli acest lucru, iar acesta ne-a bagat intr-o masina pe toti si a comandat soferului sa ne duca direct la gara. Acolo am primit de la un ajutor al sau, un puscarias, cite 100 de dinari si un bilet, despre care ne-a spus ca este valabil pina la Timisoara. Am aflat insa ca biletul era pina la Pancevo, asa ca la granita vamesii ne-au luat si dinarii pe care ii mai aveam cind plecasem. Nestianu si cu Ambrinoc au ramas in Timisoara la un unchi, de unde s-au imprumutat de bani sa se intoarca acasa. Eu, ginerele meu si Mocanasu, am fost amendati cu aproape trei sute mii de lei. Ei doi au platit, insa eu nu am nici un ban ca sa mai platesc si amenda", ne-a declarat Valeriu Dogaru.
Protagonistii intimplarii au depus plingere la Politie
Cei cinci galateni au mers ieri la Politie pentru a sesiza autoritatile in legatura cu ceea ce li s-a intimplat. Acestia spun ca "afacerile" sint incheiate intr-un apartament din blocul G1 din Micro 18. "Chiar zilele acestea am auzit-o pe una dintre intermediare ca ii va mai trimite lui Joli alti cinci barbati. Speram ca toti cei interesati sa afle despre ceea ce este vorba si sa renunte la ideea de a pleca. Am dori ca autoritatile sa se sesizeze si sa ia masuri in acest caz", ne-a mai spus una dintre victimele sirbului. (Andrei RADU)