Acasa la doi dintre copiii selectati pentru a invata la o scoala cu staif din Iasi

In era calculatoarelor si a tehnologiei digitale, pentru unii copii din satele iesene, televizorul, la care se mai uita din cind in cind atunci cind merg in vizita la vecinii mai instariti, reprezinta cea mai mare minune pe care au intilnit-o in viata lor. Izolati in catune, unde vremea ploioasa le inchide orice cale de acces catre civilizatie, copiii au renuntat la vise afisind blazarea pe care o au batrinii. Pentru doi elevi din clasa a IV-a de la scolile din Costuleni si Hilita, a invata la o scoala din Iasi reprezinta cea mare mare realizare pe care si-ar fi putut-o imagina cindva. Cind, in urma unui test de inteligenta, Centrul de Asistenta Psihopedogagica i-a selectat pentru a intra in programul "Burse pentru elevii din mediul rural", initiat de "Monitorul" in parteneriat cu Inspectoratul Scolar Judetean (ISJ), o sclipire de speranta le-a luminat viata.
"Mie imi place matematica, insa trebuie sa invat sa prasesc pamintul, ca alta sansa nu avem"
In cele patru sali de clasa ale sale, la scoala din Costuleni invata peste 100 de elevi din sat: dimineata cei din clasele I-IV, iar dupa amiaza cei de gimnaziu. Desi aspectul scolii este destul de ingrijit, mobilierul vechi de zeci de ani, tradeaza saracia. Patru din cei 11 profesori calificati ai scolii sint navetisti. Dupa cum ne-au spus profesorii din Costuleni, din 1992 si pina acum, nici un elev de taran nu a mai venit sa invete in Iasi. Singurii norocosi au fost in acesti ani copiii profesorilor si ai invatatorilor din sat. Restul copiilor iau drumul Scolii de ucenici de la Covasna, un sat din apropiere, unde invata croitoria. Pe un drum plin de hirtoape, pe care ploaia din ultimele zile l-a facut de nepatruns, pornim de la scoala din Costuleni, catre casa lui Marian Gelatu, unul dintre elevii selectati pentru a primi o bursa ce i-ar oferi sansa ca, incepind din clasa a V-a, sa invete la unul dintre liceele iesene de elita. De la scoala si pina acasa ne-a insotit fratele mai mare al lui Marian, elev la rindul sau in clasa a V-a la scoala din comuna: pitindu-se stingher pe bancheta din spate a masinii, baiatul, slabanog, incaltat in sandale pe vremea rea, a inceput sa spuna povestea familiei lui. Cu aproximativ doua luni, parintii lui au vindut apartamentul pe care il aveau in Iasi si, cu banii astfel cistigati, au cumparat o casuta. Numai tatal sau, Constantin Gelatu mai are loc de munca in Iasi, cistigind cu putin peste un milion de lei pe luna "la pus borduri si astfalturi". Locuinta familiei Gelatu este intr-adevar "o casuta" acoperita cu tabla ruginita. In stinga casei, Marian, proaspat intors de la scoala, isi ajuta tatal la taiat lemne pentru foc. Tatal sau, Constantin Gelatu, incepe sa spuna cum, din cauza ploii care a infundat cosul sobei, aseara era sa-i ia foc casa, "singura lui avere". "Mie imi place matematica, insa acum ca am venit la tara trebuie sa invat sa prasesc pamintul ca alta sansa nu avem", intra in vorba Marian. "Eu i-am spus: este stina la Costuleni si il trimit cu vacile si oile. Sper totusi, ca macar ei sa aiba o sansa mai buna, ca noi ne-am trait de acum viata. Daca o sa vrea sa faca mai departe scoala, o sa maninc mamaliga cu ceapa si o sa le dau sa invete", ne-a spus Constantin Gelatu, aratind spre cei doi copii ai sai. Aflind despre faptul ca fiul sau a fost selectat pentru a primi bursa la un liceu in Iasi, Constantin Gelatu se uita neincrezator: "Ar fi ceva de neinchipuit ca asta sa fie adevarat", spune el.
Mihaela si cei sase frati ai ei traiesc din alocatii; parintii sint bolnavi si nu lucreaza
In satul Hilita, situat la sase kilometri de Costuleni, nu se poate patrunde oricum. Ulitele pline de noroi iti inghit pantofii si singura sansa de a le birui este sa porti "glodari", cum le spune invatatorul satului Teodor Pricop, cizmelor de cauciuc. Scoala la care preda Teodor Pricop a fost de curind reamenajata de catre Fundatia "World Vision", astfel incit cele citeva zeci de elevi beneficiaza de mobilier nou in clase, de material didactic si de conditii de studiu decente. Elevii iau zilnic masa calda de prinz oferita de catre cei de la "World Vision". "Ei vin zilnic la scoala, indiferent de vreme, tocmai pentru ca li se ofera o masa calda pe care nu o au toti acasa", ne spune invatatorul Pricop. Mihaela Ripa, singura eleva din Hilita selectata de Centrul de Asistenta Psiho-pedagogica al Inspectoratului Scolar pentru a primi bursa la o scoala de elita din Iasi este cea mai buna din clasa, spune invatatorul. Mihaela Ripa mai are sase frati si traiesc cu totii din alocatii. Parintii sint bolnavi si nu lucreaza. "De cele mai multe ori, pentru a veni la scoala, ea fuge de acasa pentru ca parintii o opresc acasa pentru diverse treburi. Tare bine i-ar prinde sa invete in oras pentru ca este foarte buna; are «foarte bine» pe linie" adauga dascalul satului. Toti cei noua membri ai familiei Ripa locuiesc intr-o casa amarita si saracacios mobilata. Odaia cea mai mare, unde stau cu totii ziua si unde Mihaela isi face temele, are doar o masa si un pat. Linga masa, un cos de nuiele plin cu paie in care se afla o closca si zece pui. Sfioasa, Mihaela ne spune ca si-ar dori din tot sufletul sa invete la o scoala din oras. "Noi nu avem televizor. Ma mai duc si eu din cind in cind la un vecin. Mi-as dori foarte mult sa invat cum se foloseste calculatorul si chiar sa am un calculator al meu", ne-a spus Mihaela pentru care, la aproape 11 ani, lumea cunoscuta se rezuma la satul Hilita. "Daca elevii sint luati din clasa a V-a, au sanse sa ajunga departe pentru ca multi dintre profesorii nostri de la V-VIII nu sint calificati. Daca Mihaela va merge sa invete in oras, lucrul acesta ii va motiva pe toti ceilalti elevi sa invete mai bine", spune Valeria Constantinescu, directoarea scolii din Hilita. (Dorel CODINA)