Cea mai batrina ghicitoare din Iasi

Viitorul sta in cartile soioase
Tereza Stanescu are 98 de ani si este recunoscuta in Grajduri ca fiind cea mai batrina si mai buna ghicitoare din judet. Obisnuiti cu ghicitoarele care apar pe la televizor, in case luxoase cu gresie si marmura pe scarile din interior, majoritatea oamenilor sint socati cind ajung in casa Terezei Stanescu. Aceasta este de fapt o bojdeuca, ale carei usi sint legate cu sirma ca sa nu cada, inauntru lucrurile vechi sint aruncate peste tot, iar peretii sint atit de scorojiti incit te intrebi cum de casuta nu s-a darimat inca. Daca spui c-ai venit la ghicit, batrina te invita sa te asezi pe un pat acoperit cu o patura jerpelita, scoate un pachet de carti vechi si soioase si-ti cere un ban: "Da cit ai, sa-ti spun pe cine doresti, pe cine gindesti, pe cine ai in casa…". Cu fata pe care anii au sculptat riduri si cute adinci, cu citiva banuti impletiti in cele doua codite argintii incadrate de un batic viu colorat si cu ochii jucausi, Tereza are o figura simbolica de ghicitoare si parca de-abia astepti sa pui banul pe carti sa-ti zica ce stie.
Surpriza totala
Plin de neincredere, te executi mai mult de curiozitate. Pe batrina nu o deranjeaza. Se uita in carti, le amesteca, bolboroseste cuvinte numai de ea stiute si spune, dintr-o data, un nume: Maria. Nici eu nu credeam, cind mi s-a spus, ca ghiceste bine. Asta pina cind Tereza mi-a spus cel de-al doilea prenume – Maria, pe care il cunosc doar cei foarte apropiati si pe care aproape il uitasem. Uimirea creste pe masura ce sint nevoita sa recunosc ca mi-a ghicit pina si data nasterii, si stie ca nu-mi sint clare sentimentele in privinta logodnicului. Un lucru este cert: atunci cind lucrurile pe care le spune incep sa se potriveasca, neincrederea si curiozitatea dispar si devine pregnanta emotia unor posibile predictii care ar putea sa-ti marcheze viata.
A ars banii ca sa arda si boala
O sedinta de ghicit dureaza mai bine de o ora. Tereza ghiceste numai in carti. A invatat de la mama ei cind era mica si spune ca nu orcine poate ghici. "Ghicitul este ca un har. Nu oricine poate citi cartile", spune Tereza, care n-a invatat-o nici macar pe singura ei fiica sa ghiceasca, pentru ca "nu era facuta pentru asa ceva". Batrina mai stie si descintece pentru boala, dar nu le-a impartasit nimanui si nu pretinde ca ar putea vindeca orice. "Totul tine si de omul care vine la mine si cit de mult crede el ca se poate vindeca", spune Tereza, care nu ia niciodata bani atunci cind vindeca oameni. Maiestria Terezei a nascut legende aici, in Grajduri, unde oamenilor le place sa povesteasca despre o femeie foarte bolnava din Oltenia care a venit la batrina. "Medicii ii spusesera ca va muri. A stat trei zile si trei nopti cu Tereza, care a descintat-o, si femeia a plecat sanatoasa de-aici", isi aminteste Nicusor Stanescu. "Dar nu i-a luat nici un ban pentru ca a vindecat-o. A ars toti banii care i-a primit de la femeie, ca sa arda si boala", mai spune Nicusor. Tereza nu vrea sa vorbeasca foarte mult despre descintece si ghicit. "Astea sint lucruri care nu le poti spune", explica batrina, care nu cistiga aproape nimic din ghicit. Banii de la descintece spune ca ii arde, iar la ghicit ii da omul cit vrea. "Fara bani nu pot ghici. Oricit de putin, dar trebuie sa pui pe carte. Ca banu’ vede si spune ce-i in carte", mai spune batrina.
Barbatul Terezei a fost bulibasa
Batrina ghicitoare nu intelege cum alte ghicitoare au putut face avere din asta. Si la ea vin oameni bogati, cu masini luxoase, din toate colturile tarii, dar nu le cere niciodata bani multi. Primeste insa cu bucurie alimente. "Si eu si barbatul meu sintem batrini si nu mai putem munci. De aceea si arata casa asa. Pensie nu avem si traim din ce capatam din mila oamenilor", povesteste Tereza. Cu toate acestea, casa acesteia, care este una dintre cele mai prapadite din Grajduri, a fost prima construita de vreun tigan pe aceste locuri. Sotul ei, Iorgu Stanescu, a fost in tinerete bulibasa rromilor de la Grajduri. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, cei doi au fost deportati la Bug, in Transnistria, iar la Grajduri s-au intors saraci lipiti. "Ne-au confiscat atunci aproape trei kilograme de aur. Daca nu se-ntimplau toate astea si nu-mi paraliza mina in urma cu 25 de ani, n-ajungeam asa saraci", spune Iorgu Stanescu, care a cunoscut si vremuri in care masa de zi cu zi nu era o problema pentru el si nevasta sa.
"De foame n-om muri"
Acum, fostul bulibasa si batrina ghicitoare traiesc intr-o saracie crunta. Au pus tot ce-au putut din casa pe foc, ca sa nu inghete de frig. Si cu toate ca traiesc din mila rromilor din Grajduri, cei doi nu s-au gindit sa profite de darul de a ghici al Terezei. "Noi sa fim sanatosi si sa ne tina D-zeu in viata, ca de foame n-om muri! Pacat ca n-avem decit o fata, care sta la Galati si e prea departe ca sa ne poata ajuta. Daca am fi avut copii aici, o duceam mult mai bine", incheie suspinind batrina ghicitoare. (S.R.)