Cum vor fi impozitate benzina si celularele de firma

Dupa ce a facut ca evaziunea sa devina sport national, fiscul incearca sa salveze ce se mai poate salva. Din suma cheltuita de un patron cu un salariat, o treime ajunge la acesta iar restul intra in diferitele buzunare ale statului. Pentru a supravietui, patronii au devenit experti in fentat fiscul. Incetul cu incetul, leafa propriu-zisa s-a diminuat pina la nivelul salariului minim, fiind inlocuita cu asigurari de viata, benzina pentru autoturism sau convorbiri pe telefon mobil achitate de firma. Relevant este faptul ca anul trecut, doar 1% dintre salariati au declarat venituri de peste 10 milioane de lei, respectiv 300 de dolari. In schimb, in 2002 s-au vindut peste 70.000 de autoturisme noi.
Prin normele de aplicare a legislatiei privind impozitul pe venit, publicate cu o intirziere de peste un an, fiscul nu vrea sa mai scape neimpozitat nici un avantaj in natura oferit salariatului. In sprijinul acestei idei, invoca nelipsita necesitate de adoptare a legislatiei europene. Bineinteles, doar la obligatii. Romania inca nu este pregatita sa acorde facilitatile pe care le primesc europenii (deducerea cheltuielilor cu cumpararea sau repararea locuintelor,
cu anumite asigurari, cu cresterea copiilor etc), suna cinic replica finantistilor.
In schimb, sintem pregatiti ca din treimea de venit cu care raminem sa achitam impozitul pe casa.
Dupa aparitia normelor, aproape nimeni nu stia cu exactitate cum sa procedeze pentru a nu gresi. A fost nevoie ca presa sa agite spiritele pentru a se veni cu clarificarile necesare.
In ceea ce priveste convorbirile efectuate de pe telefoanele mobile, firma poate fixa pentru fiecare salariat un anumit numar de minute.
De exemplu, daca limita stabilita, sa spunem, de 100 de minute, este depasita cu 50 de minute, atunci sint doua variante. Ori angajatul plateste cele 50 de minute, si nu mai plateste impozit, ori acestea ii sint achitate de firma, caz in care va plati impozit, valoarea minutelor respective adunindu-se la venitul global. Daca situatia o impune, patronul poate modifica, in functie de necesitati, numarul de minute achitate de firma. De exemplu, se poate recurge la aceasta metoda in cazul deplasarilor pe o durata mai indelungata in alte orase ale tarii.
Fiscul nu va cere desfasuratorul convorbirilor efectuate de catre angajat pentru a stabili care au fost efectuate in interes personal si care in cel de serviciu. Va solicita insa hotarirea scrisa prin care a fost stabilit numarul de minute achitate fiecarui angajat.
La fel se intimpla si in cazul masinilor puse la dispozitie de catre firma. Patronii trebuie sa stabileasca limitele de consum fie ca nivel valoric al bonurilor de benzina decontate de firma, fie sa decida parcurgerea unui anumit numar de kilometri. In cazul depasirii cotei impuse de firma, salariatul poate proceda la fel ca in cazul convorbirilor de pe telefoanele mobile. Pentru a stabili diferenta dintre deplasarile efectuate in interesul firmei si cele personale, angajatul trebuie sa tina o evidenta sub forma unei foi de parcurs.
In cazul directorilor generali, de marketing sau comerciali, proprietarii societatii pot decide utilizarea fara restrictie a automobilului oferit in interes de serviciu. Ar fi aproape imposibil de stabilit, pentru aceasta categorie de salariati, care au fost deplasarile efectuate in interes de serviciu si care in interes personal.
"Prin politica firmei, se va stabili: atitia litri de benzina pot fi consumati in interes de serviciu, pe luna, in functie de activitate. Ceea ce depaseste acel numar de litri se deconteaza de catre salariati. Sint unele companii private care deja lucreaza cu foi de drum separat", a explicat Tanasescu.
O alta forma de venituri spre care s-a indreptat atentia fiscului este cea a asigurarilor de viata oferite salariatilor de catre angajatori. In ultimul timp, pentru a scapa de impozitarea excesiva a fortei de muinca, tot mai multe firme inlocuisera o buna parte din salariu cu o anumita forma a asigurarilor de viata.
Chiar daca fiscul va considera primele de asigurare venit impozabil, salariatul tot va iesi intr-un usor cistig fata de cazul in care toate veniturile ar fi inscrise in cartea de munca. Dezavantajele ar fi insa cel putin doua: in primul rind, va pierde la pensie, iar in al doilea rind, va trebui sa achite o suma considerabila, reprezentind diferenta de impozit pe venit rezultata in urma regularizarii anuale, intr-o singura transa, lucru extrem de neplacut. (Dan CONSTANTIN)