Incredibila poveste cu happy-end a unui tinar iesean infiat in SUA
Prima intilnire cu mama, la virsta de 17 ani

Dupa 15 ani, un american si-a gasit mama la Iasi. Infiat in 1990 de o familie din Statele Unite, pe cind avea doar doi ani, Samuel Mihai Canty s-a reintors in Romania sa o cunoasca pe cea care i-a dat viata. „A fost un moment emotionant”, descrie scurt tinarul intilnirea cu mama sa biologica. Cu toate acestea, Samuel nu da America pe Romania. Acolo are tot ce-si doreste. Este campion national la sarituri la sol si trambulina si se poate considera unul dintre orfanii norocosi adoptati in strainatate imediat dupa revolutie. In Romania, mama lui nu reprezinta decit un nume pe certificatul de nastere. El a plecat peste ocean intr-o perioada in care Romania era vedeta in toata lumea pentru copiii parasiti in orfelinate. Micutii, cersind pe strada sau plingind dupa gratiile unui patut din lemn de la casa de copii, au fost mult timp personajele jurnalelor de stiri din strainatate. Impresionati de imaginile copiilor parasiti de parinti din Romania, mii de straini au facut in anii ’90 cereri de adoptie. Printre acestia, si actualii parinti ai lui Samuel, Jolyn si Earle Canty.
Fiul: „Hello!”; mama: „Buna ziua”
Acum in virsta de 17 ani, Samuel Mihai a fost incredintat la casa de copii din Tatarasi, chiar de la nastere. Cea care i-a dat viata, Rita Isachi, era doar o adolescenta de conditie modesta si necasatorita. Nu avea cu ce sa-l creasca si l-a abandonat. „Am inteles de ce Rita m-a parasit. Nu avea conditiile necesare pentru a ma creste. Nu o condamn”, marturiseste acum cu intelepciune Samuel, care si-a cunoscut mama naturala saptamina trecuta, dupa 15 ani. Ii spune pe nume, Rita, si nicidecum „mama”, iar cind vorbeste despre ea isi lasa capul in jos, fara sa schiteze vreun gest. A mers la Rita, la Bosia, in comuna Ungheni, lunea trecuta, imediat ce a ajuns in Iasi. A tinut mult ca macar sa o cunoasca pe cea care i-a dat viata. Dupa 15 ani, a intilnit o femeie simpla, casnica, aproape de 40 de ani, casatorita, care trebuie sa creasca fara nici un venit patru copii. Cind s-au vazut, Rita l-a privit stinghera, iar Samuel a imbratisat-o. „Hello!”, i-a spus el. Femeia nu l-a inteles. I-a raspuns pe limba ei, ca unui strain venit in vizita in sat: „Buna ziua!”. Nici unul dintre ei nu a plins. S-au privit o vreme in tacere, doar atit. „Nu-mi aduceam aminte nimic de ea. Eram prea mic atunci cind am plecat din Romania, de aceea, cind am vazut-o acum… nu am simtit nimic deosebit. Am fost bucuros sa o cunosc, si emotionat, dar era doar un strain”, povesteste momentul intilnirii adolescentul, care s-a aflat in vizita la Iasi la Viorica si Mihai Costache, iesenii care i-au ajutat pe Jolyn si Earle Canty sa-l infieze. Intilnirea dintre Samuel si Rita, femeia care l-a nascut, nu a durat decit doua ore. „Am stat putin de vorba, insa greu, pentru ca ea nu vorbeste engleza, iar eu nu stiu romana”, spune adolescentul, care isi ia din nou expresia rece pe fata.
Camera proprie cu calculator sau casuta din chirpici?
Mihai povesteste ca nu si-au spus mare lucru. „Nu mi-a explicat de ce m-a parasit. Asta imi spusesera deja parintii mei. I-am spus doar ce fac eu acum in SUA, cum imi merge”, spune Samuel. Il intreb daca s-ar intoarce in Romania, sa locuiasca impreuna cu Rita, la Bosia. Tinarul face un pas in spate, isi ridica sprincenele, mirat de intrebarea mea. Raspunde serios si ferm: „In nici un caz!”. Samuel nu ar putea da viata din SUA pe cea de la Bosia. In America are camera lui, cu calculator si acces la internet. In Bosia ar trebui sa locuiasca intr-o casa abia inceputa, din chirpici, in aceeasi camera cu cei patru copii ai Ritei, fratii sai. Daca in SUA Mihai este dus saptaminal la McDonald’s, acasa la Rita s-ar descurca doar cu ce le da pamintul. „Acasa e SUA pentru mine, nu Romania”, continua adolescentul, care imediat ce aduc vorba de Jolyn si Earle, americanii care l-au adoptat in „90, incepe sa zimbeasca. „A, mama si tata? Ma inteleg minunat cu ei… Ei, ma mai pedepsesc din cind in cind, dar asta face parte din viata normala”, povesteste Mihai rizind. Jolyn – profesoara de limba engleza – si Earle – vicepresedintele unei companii nationale de aparatura medicala – sint parintii lui de o vesnicie. Nici nu-si mai aminteste momentul in care cei doi i-au spus ca nu e copilul lor natural, ca a fost adoptat dintr-un orfelinat din Romania. „S-a intimplat demult si in foarte putine momente am simtit ca sint infiat. Cind ma mai certau simteam asta, dar nu din cauza lor. Niciodata nu m-au tratat diferit fata de ceilalti patru copii pe care ii aveau deja. E doar sentimentul ca esti adoptat, pe care nu il poti ignora”, spune Mihai, acum elev in clasa a XI-a la un liceu crestin, din Loomis, California, unde locuieste cu parintii sai.
„Baiatul acesta a avut un inger pazitor”
Din momentul in care a aflat ca este adoptat, Romania a devenit pentru Mihai tara in care s-a nascut. Iar pina saptamina trecuta, cind a reusit sa viziteze Castelele Peles, Bran din Brasov sau Biserica „Trei ierarhi” si Gradina Botanica din Copou, tot ce stia despre Romania era „Ceausescu, Bucuresti, Dracula si Iasi”. „Acum stiu ca aici sint oameni foarte primitori, deschisi. Asta m-a impresionat cel mai mult”, spune el, marturisind ca viseaza deja sa-si faca o casa in Iasi. Dar nu s-ar muta de tot aici, pentru ca viata lui e in America. Si o duce mai mult decit bine. Are note excelente la scoala si de curind a obtinut medalia de bronz la o competitie nationala de sarituri la sol si trambulina. „Nu stiu cum ar fi fost viata mea daca nu eram infiat in SUA. As fi facut tot ce-mi statea in putinta ca sa-mi fie bine. Probabil as fi ales o cariera in armata, nu stiu”, incearca sa-si imagineze Mihai destinul pe care l-ar fi avut in Romania. „Baiatul acesta a avut un inger pazitor. A avut mult noroc”, spune Mihai Costache, prieten de familie cu parintii lui. Acesta isi aminteste ca, in „90, cind l-a gasit pe Samuel in Orfelinatul din Tatarasi, pe micut il lovisera doua pneumonii, iar din cauza distrofiei doua coaste amenintau sa-i impunga plaminii. „Jolyn si Earle au avut grija de el si a crescut un copil sanatos”, spune Mihai Costache. Samuel a aflat toate aceste mult mai tirziu. Iar cind isi aminteste, zimbeste, impacat cu sine. „Ma simt norocos si binecuvintat pentru destinul pe care il am”, spune Samuel, marturisind ca viseaza sa ajunga pilot de avion.
Danut din Madirjac, cea mai controversata adoptie din Iasi
La Iasi, cel mai cunoscut si controversat caz de adoptie internationala este cel al lui Danut din Madirjac. Micutul a fost incredintat in noiembrie 2004 unei familii de spanioli dupa o lunga disputa in instanta de judecata din Iasi. Copilul s-a nascut in 2000 la Maternitatea „Cuza Voda” din Iasi si a fost parasit de mama sa la citeva ore de la nastere. Atunci, Danut a fost imediat preluat de Centrul de Plasament „Sf. Parascheva”, iar in 2003 a fost dat in asistenta maternala la Maria Trifan din Madirjac. In acelasi an, Danut este cerut spre adoptie si de familia din Spania, iar printr-un memorandum transmis de Guvernul Romaniei catre instanta de la Iasi, adoptia internationala a fost permisa in principiu. In mai 2004, judecatorii de la Tribunalul Iasi au respins cererea de adoptie a spaniolilor, pe motiv ca nu erau indeplinite conditiile necesare incuviintarii adoptiei. In septembrie acelasi an, spaniolii au facut o noua cerere de adoptie la Tribunalul Iasi. In acest timp, Directia de Asistenta Sociala Iasi a depus la instanta o noua cerere prin care au solicitat respingerea adoptiei internationale pe motiv ca baietelul va fi adoptat de catre familia de la Madirjac. In noiembrie 2004, spaniolii au depus si ei la instanta un act prin care au atestat inscrierea micutului la un colegiu din Spania, fapt ce i-a ajutat, in final, ca adoptia internationala sa fie aprobata. Danut a plecat in Spania la sfirsitul primaverii.
Zeci de mii de orfani romani au luat drumul Occidentului
Adoptiile internationale au cunoscut cea mai mare amploare in primii ani de dupa Revolutie. Potrivit statisticilor Directiei Generale de Protectie a Copilului, din 1990 pina in 2000 s-au aprobat peste 10.000 de cereri de adoptie ale familiilor din strainatate. Asa s-a ajuns ca numarul copiilor adoptati peste granita sa fie dublu fata de cel aprobat pentru familiile de romani. In anul 2000, de exemplu, s-au aprobat 3.035 de adoptii internationale si doar 1.291 nationale. In perioada ianuarie – martie 2001, erau incredintati famililor din strainatate 516 copii orfani din Romania. In acest timp, doar 298 de orfani erau adoptati de familile din tara. Procentul adoptiilor internationale a scazut brusc in 2004, odata cu schimbarea legislatiei care reglementeaza adoptia internationala. Legea 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei limiteaza adoptiile internationale la situatia ?n care unul sau ambii adoptatori cu domiciliul ?n strainatate sint bunicii copilului. Aceste conditii au facut ca in ianuarie 2005, cind a intrat in vigoare legea, din cele 122 de adoptii aprobate la nivel national. Potrivit statisticilor aflate pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei si Solidaritatii Sociale, doar 4 sa fie internationale, restul de 118 nationale. (Marinela RATA)