"Traiesc din vinzarea mobilelor furate din Occident"

Cind dorim sa cumparam un telefon mobil, multi dintre noi cautam mai intii in ziare la rubrica vinzari electronice. Abia dupa aceea, daca sintem nemultumiti, trecem pragul magazinelor autorizate. Vinzarile de telefoane mobile la negru au devenit o adevarata afacere. Organizati in adevarate bande, romanii plecati in Occident sterpelesc mobilele strainilor. Le trimit in tara cu ajutorul transportatorilor care aduc pachetele trimise de cei aflati la munca afara. Aici sint preluate de distribuitori. Deoarece sint codate pentru retele de telefonie de afara, ele trebuiesc mai intii decodate. Dupa aceasta operatiune sint puse in vinzare, fie prin paginile ziarelor, fie prin afise lipite prin campusurile studentesti. Pe aceasta cale sint puse anual in circulatie mii de mobile.
"Produc" mobile de patru ani
De exemplu, doi ieseni, unul student, iar altul proaspat absolvent, vind anual in jur de 500 de mobile. Au ajuns sa se intretina din aceasta afacere, iar la angajare inca nu s-au gindit. Practic, traiesc din vinzarea de mobile. O duc mai bine decit multi ieseni care lucreaza. In fiecare luna, in buzunarele lor intra in jur de 5-6 milioane de lei. In lunile bune, au cistiguri chiar mai bune. In decembrie anul trecut, unul dintre ei a bagat in buzunar peste 8 milioane de lei. Impreuna, intr-o luna vind peste 40 de mobile. Le primesc din Spania si Italia. "Am prieteni plecati in Italia din 1998. In patru ani de zile s-au «uns» cu toate alifiile. Stiu exact in ce buzunare sa bage mina pentru a sterpeli cele mai bune mobile. La pretul cu care le cumpar de la ei, adaug 20%", ne spune Gabriel Damian, student in ultimul an la o facultate tehnica din Iasi.
Dupa ce marfa ajunge in tara, prin intermediul transportatorilor (microbuze care pleaca pline cu romani si se intorc incarcate cu pachete) este "prelucrata". Deorece telefoanele sint fabricate pentru retele din afara, ele sint codate. Pentru a putea fi folosite aici trebuie decodate. Operatiunea costa in jur de 100.000 de lei pentru fiecare aparat. "De obicei, duc la decodat mai multe telefoane, 20-30, si primesc o reducere de 20.000 de lei pentru fiecare mobil. Din decodarea en-gross mai cistig 400.000-500.000 de lei, bani de buzunar", spune Cristi Pricope, licentiatul caruia, ajungindu-i banii cistigati din aceasta afacere, refuza sa-si practice profesia de electronist.
Stocurile se fac lunar, de cite 25-30 de telefoane
El se aprovizioneaza din Spania. Acolo cunoaste niste "furnizori" romani care se ocupa cu "produsul" telefoanelor mobile. Ambii afaceristi se aprovizioneaza o data pe luna. Isi fac un stoc de 25-30 de telefoane. Pe luna vind in jur de 20. Isi fac oferta cunoscuta prin intermediul ziarelor sau prin lipirea de anunturi prin campusurile universitare. Marcile cele mai cautate sint Nokia, Ericsson si Motorola care au preturi cuprinse intre 1 milion si 2,5 milioane de lei. Ar putea fi incadrate in aceasta categorie Mitshubishi Mars -1,1 milioane, Nokia – 3210 – 1,6 milioane lei, Nokia 3310 – 2,4 milioane, Ericsson T28s – 2,2 milioane de lei. In medie, preturile lor sint mai mici decit cele ale telefoanelor noi (fara abonament) cu 500.000 – 700.000 de lei. Modelul cu cea mai mare cautare de pina acum a fost Nokia 5110. Numai din acest model, cei doi vindeau cam 10 pe luna.
Pretul lor era situat in jur de 1.800.000 -2.400.000 lei. Acum, pretul a scazut foarte mult si, in plus, modelul nici nu se mai fabrica.
Amenzile sint un fel de impozite negociate
"Anul trecut niste basarabeni mi-au solicitat peste 20 de telefoane cu meniu in limba rusa. A fost destul de greu sa gasesc un «meserias» care sa ma ajute sa adaug limba rusa la meniu. Am dat peste 180.000 de lei pe aparat, pentru aceasta operatiune. A meritat. Pe linga faptul ca la fiecare telefon am pus un capac de 400.000 lei, le-am vindut si en-gross", spune Pricope, dezvaluind secretul unei "afaceri" derulate anul trecut, cu un profit de peste 8 milioane de lei. Din cind in cind politia le mai incurca "munca". Pentru ca desfasoara activitati in locuri nepermise, cum sint campusurile universitare, sint amendati cu sume cuprinse intre 500.000 si 1.000.000 de lei. Ei spun ca aceste amenzi sint la fel ca impozitele, singura diferenta fiind aceea ca pot fi negociate. In orice caz, afaceristii sint intelesi cu oamenii legii, fiind "calcati" numai daca controalele sint ordonate de sus. (Dan CONSTANTIN)