Maica Tereza de la Raducaneni

Este al unei femei din Austria, de profesie medic, care a renuntat la tot ce avea in tara ei si a venit in judetul Iasi, batatorind de ani buni noroaiele din satele comunei Raducaneni. Dupa ce a lucrat doi ani ca medic in Austria, sora Patricia a ales sa ajute oamenii nevoiasi si bolnavi din sudul judetului. Nu ii asteapta insa la birou. In fiecare zi, indiferent de vreme, ia la picior ulitele desfundate ale satelor pentru a merge personal la bolnavi acasa. Maicuta-medic se ingrijeste si ofera fiecaruia ce poate: consultatii, legaturi cu spitalele din Iasi, medicamente, alimente, o vorba buna. E asemenea Maicii Tereza, laureata a premiului Nobel pentru Pace. O "Maica Tereza" insa de Raducaneni, care traieste intr-o simplitate surprinzatoare, fara sa se gindeasca deloc la luxul pe care l-ar fi putut avea daca raminea acasa.

Sora Patricia a absolvit in Austria scoala medicala in urma cu aproape 24 de ani. Insa, dupa numai doi ani, s-a decis sa renunte la meseria de medic si sa imbrace hainele de viata consacrata intrind in Congregatia Romano-Catolica "Slujitoarele Duhului Sfint". Trimisa in misiune in comuna Raducaneni, a inceput sa practice ambele "meserii". In straie de maicuta, cu trusa medicala permanent la ea, ajuta oamenii atit in boala sufletului, cit si in cea trupeasca.

"Dupa citiva ani de cind am intrat in manastire, am fost trimisa sa fac misionariat in aceasta localitate. La inceput am stat intr-o casa obisnuita pe linga parohie, dar de sase ani am reusit sa terminam casa actuala, pe care am numit-o «Casa Nazaret»", spune sora Patricia, care vorbeste deja romaneste, insa cu puternic accent german.

De 13 ani a inceput practic o noua viata, intr-o lume total opusa celei in care a trait in Austria. Cu zimbetul mereu pe buze si privirea plina de speranta, a reusit sa se apropie de sateni si sa se adapteze in satul adoptiv. Nu regreta nici o secunda traiul fara griji pe care l-ar fi putut avea cu salariul de medic in tara natala. Acum traieste ajutindu-i pe altii din bunurile pe care le primeste si ea de la familiile binefacatoare.

Ii ajuta la lectii pe copii

In noua casa construita, ea locuieste cu inca trei maicute romane si este nevoita sa se ocupe si de partea administrativa a "Casei Nazaret". De citiva ani, aici sint primiti si copii din sat care au o situatie scolara precara. Cu ajutorul maicutelor si al invatatoarelor, de doua ori pe saptamina scoala se muta la manastire.

"Cind am venit aici, primul lucru la care m-am gindit a fost sa ajut oamenii. Am vazut cit de saraci sint unii dintre ei, sint foarte bolnavi altii. Apoi am inceput sa ma implic in viata comunitatii si am descoperit tot mai multi copii care nu reuseau sa invete la scoala. Sint multi lasati singuri acasa, fara parinti. Daca putem, noi ii sprijinim", povesteste sora, in timp ce arata grupele de copii la studiu. In fiecare zi de vineri maicuta sta la dispozitia celor din sat pentru a le asculta grijile.

La cabinetul improvizat in casa vin si cite 60 de persoane intr-o singura zi. "Cei mai multi vin cu probleme medicale si ma roaga sa-i ajut cu un medic din spitalele de la Iasi. Mai vin cu reteta cu tratamentul care este prea scump pentru ei si spun «Sora, nu am bani!». Si atunci eu incerc sa le fac rost, ca trebuie sa-si faca tratamentul", mai explica sora.

Bate kilometri intregi prin noroi

Sora Patricia nici nu mai tine minte citi oameni a ajutat. Dupa ce afla de situatia lor, incearca sa-i vindece din punct de vedere medical, dar si sufletesc, fara sa astepte vreun beneficiu. In fiecare zi, sau cind este necesar, isi ia rucsacul cu trusa medicala pe umar si porneste spre casele bolnavilor. Uneori are de mers pe jos kilometri intregi, insa ii face cu placere.

"Nu mai stiu pe la citi oameni am fost. Eu pot sa le fac un consult medical, cum ar fi glicemia sau tensiunea. In functie de caz, le dau medicamente, dar eu cred ca si metodele naturale sint bune. Tin sa apelez mai intii la astea. Le ascult problemele. Unii dintre ei ma cheama fara sa fie bolnavi, ci vor pur si simplu sa ii consiliez, vor sustinere morala. Ma duc si la ei. Nu conteaza cit merg pe jos, daca vad multumire in casa lor", povesteste sora Patricia, chiar in timp ce ne indreptam impreuna spre o bolnava, tanti Maricica, o femeie cu diabet, pe care nu a vrut s-o abandoneze din cauza intilnirii cu noi.

Pentru ea, sora Patricia reprezinta un adevarat sprijin. "Sora ma ajuta cu pastile si cind trebuie sa merg la control la spital. E mai greu, ca nu pot sa respect si regimul alimentar, dar sora mi-a spus ce sa maninc ca sa nu-mi fie rau de la diabet", spune Maricica, in timp ce maicuta-medic ii verifica tensiunea.

"Medicamentul pe care il recomand tututor este credinta"

Am insotit-o pe sora Patricia in timp ce a facut vizita obisnuita si la un batrin imobilizat la pat in Centrul Medico-Social din Raducaneni. "Domnul Lupu are o forma de paralizie a oaselor si este imobilizat de aproape un an. De ceva timp are probleme si cu digestia. Nu are familie si nici bani ca sa poata fi ingrijit decent. Eu incerc sa il ajut cu niste medicamente", explica sora, inainte de a intra in salonul bolnavului.

Din patul sau, barbatul priveste neincrezator la vizitatorul  care tocmai se asaza linga el si il stringe prieteneste de miini. Din cauza bolii, el trebuie sa ramina imobilizat la pat si sa traiasca din mila spitalului. Cu lacrimi in ochi si glas soptit de batrinete, abia poate rosti citeva cuvinte. "Multumesc ca ati venit… ma gindeam ca nu mai vine nimeni la mine… am probleme si cu stomacul acuma", spune plingind pensionarul. "O sa caut un medicament ca sa iti revii cu digestia", il linisteste sora.

La plecare, la poarta centrului, o bunica cu doua nepotele ii cere si ea ajutorul. "Maria e putin racita, iar pe Mihaela o doare capul, de cind s-a lovit la sanie. Nu putem sa venim la dumneavoastra? Poate ne dati niste medicamente?", o roaga femeia. Sora Patricia a luat fetitele in brate si a promis ca o sa le ajute. "Ei vin la mine pentru ca stiu ca ma interesez pentru ei. Eu tot timpul ma gindesc ca trebuie sa existe un ajutor pentru toti, o speranta. Si intotdeauna, medicamentul pe care pot oricum sa il recomand tututor este credinta. Credinta in Dumnezeu", completeaza maicuta Patricia.