Platiti ca sa dispara din Franta

La sfarsitul lui octombrie, zece tigani ieseni au fost expulzati din Franta. Sapte dintre ei sunt o familie cu cinci copii din Harlau. Plecasera in Franta tocmai pentru a primi banii oferiti de statul francez celor care se ofereau sa se repatrieze. Pana sa fie expulzati, au trait din mila localnicilor din Lille si din colectarea de fier vechi. Lipsind din tara, si-au pierdut beneficiile sociale oferite aici. Acum, asteapta pomana romaneasca in locul celei franceze. Familia Neagu din Harlau a experimentat civilizatia si stralucirea Frantei, prin mormanele de gunoaie si fier vechi. Dupa o luna si jumatate de „excursie" in tara lui Voltaire, Ancuta si Cristinel, impreuna cu cei cinci copii ai sai, au fost repatriati si s-au intors in bordeiul lor saracacios.

„Acolo iti da mancare, aici ce-ti da?"

Pe familia de romi Neagu am gasit-o in capatul unei strazi din Harlau, intr-o odaie intunecata si inghesuita. Fara „bonjour" sau „mersi" si mai mult in dialectul lor specific, acestia ne-au povestit cum au trait printre francezi si cum au ajuns sa se intoarca la casa parinteasca din Harlau care sta sa se prabuseasca. Cu o voce stridenta, femeia casei, Ancuta Neagu, de 28 de ani, spune ca s-a decis sa plece in Franta impinsa de saracie. Capii familiei au luat hotararea sa-si paraseasca bordeiul umil mai ales la indemnul rudelor lui Cristinel, cu cinci ani mai in varsta, care si-au facut un rost in Lille in ultimii ani. Toti cei cinci copii, Vasilica, Gabriel, Antonia, Andreea si Marian, au fost dusi in Franta, desi au varste intre 2 si 9 ani. „Daca era bine in tara, nu plecam cu cinci copii. Ma duc la cerut acolo ca n-am din ce trai din Romania. Acolo iti da mancare, haine, o paine, aici ce-ti da?", isi incepe pledoaria Ancuta, zisa si „Puricel", dupa tatuajul marcat strident cu majuscule pe bratul drept. Femeia ar fi ramas in tara, dar a plecat in „excursie" cu copii pentru a „primit chemare". „Am fost pana la o cumnata de-a mea, chemata de ea. Am stat oleaca in excursie, am dus copiii. Nu puteam sa plec fara ei, unul e bolnav tare".

Dupa doua zile de mers cu masina, au ajuns in Lille, unde au ramas pentru o luna si jumatate. Ce-au facut acestia in tot acest timp au tinut in mare parte pentru ei. Variantele povestirii au fost schimbate pe masura ce intrau in detalii. La prima relatare, Cristinel a muncit cot la cot cu cumnatul sau, cu fierul vechi, Ancuta a stat acasa sa aiba grija de cei mici, iar copiii s-au jucat toata ziua. „Am mai muncit cu cumnata-miu. Mi-a mai dat el de lucru, la fier. El strange, vinde, am castigat si eu un ban", povesteste Cristinel. In cele din urma, Ancuta remarca totusi ca gunoaiele „francejilor" sunt foarte curate si dezvaluie ca a umplut genti intregi de haine si jucarii. Si copiii „s-au jucat toata ziua", doar ca printre gunoaiele strainilor. „Copiii se jucau toata ziua, am gasit prin toate gunoaiele fel de fel de jucarii. Toate frumusetile. Doamne, cand aduceau o gramada de jucarele!. Noi, bre, noi! Am gasit si eu un inel. Mai arunca francejii, daca au. Se jucau copii cu jucarelele, le stricau, le aruncam. N-am adus aici, le-am lasat toate acolo. O gentuta acolo ce am adus doar", povesteste Ancuta.

Au plecat pentru banii de expulzare

Au stat mai tot timpul cu rudele lor, au facut gratare si au mai muncit, mai relateaza repatriatii. Dar au ramas impresionati de oamenii de acolo, foarte deschisi la buzunare. Mai ales copiii i-au induplecat pe „franceji". „Acolo sunt francejii milosi, te ajuta. Iti dau de mancare, iti mai dau un banut. Nu pentru noi astia mari, pentru copii. Cand vad copii, asa! Aici nu-ti da nici doua haine", a remarcat Ancuta care a negat vehement ca ar fi cersit in Franta. Munca le-a ocupat tot timpul. Oamenii spun ca nu au avut timp de calatorit. Au vrut sa vada ceva muzee, dar le-a fost greu cu cinci copii dupa ei. „Cine sa mai viziteze? Franta e frumoasa. Ai vazut la tigani sa mearga in muzeu? Erau departe astea, n-am mers", zice ea. Limba franceza nu s-a prins de ei, dar au inteles-o si au depasit toate barierile lingvistice. „N-am inteles niciun cuvant, doamna. Acolo cand am vorbit cu ei, da, ne-am inteles. Acum nu-mi aduc aminte cuvinte", relateaza Ancuta.

Scopul principal al deplasarii in Lille pare a fi fost tocmai intoarcerea acasa. Nici bine nu au ajuns acolo ca s-au si dus la autoritatile franceze pentru a fi urcati in avion. Cristinel si Ancuta s-au dus de patru ori sa fie trecuti in bazele de date pana sa fie trimisi acasa. In acest timp, au deprins destul de bine regulile franceze. „Nu ne-a bagat cu forta in avion. Cu buletinul te inscrii de patru ori pana sa te duci acasa cu avionul. Ei ne da si ne plateste sa ne aduca cu avionu’. Nu esti obligat sa vii. O luna dureaza cu inscrierile. Le ia amprentele la copii, datele tot. Nu pot sa ma duc inapoi, nu mi-a pus interzicere. Da’ nu ma pot intoarce cu avionu’", explica Ancuta. Sotul ei dezvaluie ca nici nu plecau din Iasi daca nu ajungeau sa fie repatriati. „Nu plecam de aici, daca nu ne zicea cumnatul ca se poate cu avionu’. Am avut ocazia sa prindem avionul. Am zis sa mergem". In cele din urma, li s-au luat amprentele, li s-au dat banii si au fost bagati in avion. Au ajuns in Iasi pe 25 octombrie, destul de multumiti de „combinatie".

Statul francez le-a oferit cate 300 de euro pentru adulti si cate 100 de euro pentru fiecare copil. Ei spun ca din 1.100 de euro, au mai ajuns acasa cu 2.000 de lei deoarece au platit trenul din Timisoara la Iasi. „Vreo 10.000 de euro am strans. I-am pus in banca, sa creasca dobanda", glumeste Ancuta, care dezvaluie ca nici nu a simtit pe ce s-au dus banii. „Am luat 1.100 de euro, da’ cu bilete, mancare la copii, am ajuns acasa cu 20 de milioane lei (n.r. – lei vechi). N-am facut nimic cu banii, mancare, copii. E foarte greu aici".

Asteapta pomana primariei

Familia Neagu s-a intors intr-o saracie lucie. Venitul lor este zero, copiii nu mai primesc alocatie, fiind suspendati de la plata din cauza plecarii, iar Cristinel nu mai primeste indemnizatia pentru copilul cu handicap grav deoarece nu si-a refacut dosarul. „Ei au pierdut drepturile odata ce au plecat. Traiau din ajutorul social, alocatia si indemnizatia de crestere a copilului. Au fost suspendati de la plata, dar pot sa-si depuna din nou actele", a declarat Anca Nastase, mediator sanitar din cadrul Primariei Harlau. Ancuta are totusi o solutie, pomana din partea Primariei. „Am 10 ani de cand stau intr-un bordei cu 5 copii. Am avut un bordei mai mic si nu mi-a dat macar un sac de ciment. Am fost in audienta de atatea ori, dar nu au vrut sa ma asculte. In alte locuri le-a facut casi la tigani. Sa-mi deie un loc de munca de la primarie", sugereaza femeia. La sfarsitul lunii octombrie, inca trei persoane de etnie roma din Iasi au fost repatriate din Franta.