Caminele scolare, de la marire la decadenta

Cu 20 de ani in urma, in caminele liceelor romascane nu aveai loc sa
arunci un ac. Indiferent de liceul pe care il deserveau, caminele „gemeau”
de elevi de la tara, veniti la oras sa faca cei zece ani de scoala la care ii
obliga sistemul de atunci. Astazi, scoala obligatorie este tot de zece ani.
Numai ca elevii de la tara nu se mai inghesuie sa faca liceul, iar cea mai
mare parte a celor care se incumeta prefera, din motive financiare, sa faca
naveta. Asa ca din gloria caminelor de liceeni de acum citeva generatii au
mai ramas doar peretii. „Functionarea caminului si a cantinei nu este
rentabila pentru 50 de locuri. Cheltuielile de intretinere si de aprovizionare
nu se acopera decit de la 80 de locuri ocupate in sus”, a spus directorul
Grupului Scolar Constructii de Masini, Paul Popescu. Tocmai din acest
motiv cele doua camine, care ar putea gazdui 240 de copii, au lacatul pe
usa. „Caminele, impreuna cu cantina, au fost transferate, prin ordin al
ministrului, catre Liceul cu Program Sportiv, care va amenaja aici o baza de
refacere pentru sportivi, hotel si restaurant”, a spus directorul Paul
Popescu.
O solutie catre care s-au indreptat liceele romascane o reprezinta
inchirierea camerelor catre oricine se afla in cautarea unei locuinte. Tineri
sau mai in virsta, burlaci sau familii intregi cu copii, si-au gasit culcus in
camerele caminelor scolare din Roman. Numai la caminul de pe strada
Anton Pann, apartinind Colegiului Tehnic „Miron Costin”, se afla 70 de
persoane cazate. „Chiria este de 1,5 milioane de lei pe luna, in schimbul
careia oferim camera cu masa, dulap si pat, caldura si apa calda. La
parterul caminului functioneaza gradinita si o clasa I, fapt care vine in
sprijinul celor care locuiesc acolo”, a spus directorul Colegiului Tehnic
„Miron Costin”, Laurentiu Leoreanu. La caminul Grupului Scolar Materiale
de Constructii, doua etaje sint ocupate de chiriasii din oras. Cele doua etaje
pot fi identificate de afara dintr-o ochire. La geamuri sint intinse la uscat
haine de tot felul. Atit pentru camerele din caminul de pe Anton Pann, cit si
pentru cele de la Grupul Scolar Materiale de Constructii, exista adevarate
liste de asteptare.
Nici viata liceenilor de la internat nu mai este ce-a fost. Democratia a mai
largit putin lanturile cu care comunistii inchideau viata internilor in
programul de la cantina la sala de meditatii si inapoi. „Elevii au voie sa iasa
in oras, mai au rude la care merg. De altfel, in momentul in care, in acelasi
camin, asa cum se intimpla la noi, stau elevi care invata la licee diferite, ei
au si programe diferite. In general, nu avem probleme cu elevii cazati in
camin. Cei mai multi provin din familii cu venituri limitate, nu-si permit
petreceri sau distractii extravagante. Copiii cu bani stau la gazda”, a spus
directoarea Grupului Scolar Materiale de Constructii, Emilda Butnaru.
Daca internatele au intrat intr-un con de umbra, nu acelasi lucru se poate
spune despre cantine. Renovate si cit mai modern amenajate, ele
constituite o sursa reala de finantare, in conditiile in care in oras sint putine
localuri care gazduiasca petreceri si nunti, in conditii bune si cu bani cit mai
putini. (Cosette ZANOCEA)