Carpusor trimite o icoana Papei

Ovidiu Carpusor este un tinar care, spre deosebire de multi altii, are ambitii si idealuri deosebite. Fiu al unei familii chinuite de o soarta crunta, a reusit sa razbata peste orice necaz si sa isi creeze un drum in viata, condus fiind de chemarea artei, pe care a simtit-o inca din frageda pruncie.
"De mic copil, inca de la camin, a inceput sa picteze. A participat la toate concursurile care se organizau la vremea aceea, de Ziua Copilului, de Ziua Femeii, sau in cadrul serbarilor de iarna. Nu primea premii importante; era vorba de niste dulciuri si de alte creatii realizate de colegi din grupele mai mari. Atunci am inteles ca aceasta va fi chemarea lui", spune mama lui Ovidiu, Didina Carpusor. In clasa a III-a, Ovidiu a inceput cursurile de pictura, avindu-l ca tutore pe profesorul Tonitza. A urmat, la cererea mamei sale, cursurile Liceului Militar de la Cimpulung Moldovenesc, unde a fost admis cu o medie de 7,98. "La Cimpulung, Ovidiu facea plantoane in locul colegilor sai, pentru anumite sume de bani. Din ce cistiga, isi cumpara culori, blocuri de desen, acuarele, iar in timp ce facea plantoanele, desena. Era solicitat si pentru desenarea de schite, planse si harti militare, pentru ca toti ii recunoscusera talentul", spune mama sa. Dupa absolvirea liceului, Ovidiu si-a continuat studiile la Academia Militara a Trupelor de Uscat la Sibiu. A renuntat la studii in anul III, dupa o intimplare legata tot de pasiunea sa, pictura. "Facea plantonul cuiva. A venit ofiterul de serviciu si l-a prins desenind. I-a facut observatie si i-a aruncat toate plansele. Ovidiu a inceput sa plinga si a hotarit atunci sa renunte la cariera militara, pentru a-si dedica sufletul picturii", spune Didina Carpusor. Ovidiu a renuntat la Academia Militara la inceputul celui de-al patrulea an si a inceput cursurile la Facultatea de Arte Plastice si Decorative din Sibiu.
Un talent deosebit – o icoana deosebita
Talentul lui Ovidiu, nascut din praful si mizeria unei case parintesti care se afla la un pas de a se darima peste mama sa, a fost atestat prin o suma impresionanta de diplome, dintre care cele mai importante sint cele obtinute la Festivalul de Umor Cazon "Podul Minciunilor", editia a X-a de la Sibiu (premiul special, in 2000), Festivalul National Studentesc de Satira si Umor de la Tirgu Mures (locul I la sectiunea caricatura, in 2000) si Salonul National Studentesc de Arta Religioasa , editia a XII-a din 2000, salon la care a participat cu zece icoane pictate in tempera, cu emulsie pe lemn de stejar, printre care si icoana denumita "Iisus Pantocrator". Aceasta icoana a fost selectata, din peste alte 200 de lucrari, pentru a participa la Simpozionul International "Chipul lui Isus", ce va acea loc, in curind, la Vatican. Lucrarea urmeaza a fi donata de catre delegatia Romaniei, condusa de Ion Iliescu, Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul al II-lea. "A muncit la icoana asta foarte mult, pentru ca intentiona ca, in cazul in care lucrarea sa nu ar fi fost aleasa, sa o comercializeze, iar banii cistigati sa ii foloseasca pentru a-si ajuta familia", spune mama lui Ovidiu. Pe linga pictura, el se mai ocupa si de grafica comerciala, satirica si benzi desenate, scrie poezii si eseuri.
Flamind, dar insetat de arta
Ovidiu este un tinar care nu a avut parte de prea multa bucurie in viata. Majoratul sau a insemnat doar lacrimi, fiindca tocmai isi pierduse tatal, ucis de un infarct. Totusi, Ovidiu a mers mai departe. Acum, mama sa ii trimite lunar, un milion de lei, dintr-o pensie de 1,4 milioane. Didina Carpusor locuieste acum intr-o casa din Horia, inspaimintata de faptul ca peretii casei se pot prabusi oricind peste ea. Ovidiu vine uneori pe la casa batrineasca, lacrimeaza si-i spune mamei sale: "Sint flamind, sint murdar, dar voi continua sa muncesc". El stie ca mama sa incearca sa il ajute din putinul pe care il are, si se multumeste cu viata sa, pentru ca, pina acum, nu a gasit niciodata conditiile necesare pentru un trai mai bun. Ovidiu isi aduce aminte ca, in vremea in care era in liceu, rasucea frunze de tei si le minca pentru a amagi foamea, iar pe timpul cit a studiat la Academia Militara, se hranea zile intregi doar cu ceai si piine. El nu a uitat nici cuvintele cu care mama sa il imbarbata: "Trebuie sa rezistam, Ovidiu, pentru ca unii au de toate si nu pot avea nimic, iar tu nu ai nimic, dar poti avea totul".
Un suflet nobil
Planurile de viitor ale lui Ovidiu nu sint, nici pe departe, de a se imbogati, mai ales ca stie mai bine decit oricine ca, din arta nu se poate trai in Romania. Dupa ce va termina Facultatea de Arte Plastice si Decorative, ale carei cursuri le urmeaza de patru ani, el vrea sa se dedice familiei, prietenilor din copilarie si picturii, iubirea sa de o viata. Ovidiu intentioneaza sa puna bazele unui atelier de pictura si arta, unde copiii talentati, care au fost si sint la fel de saraci ca el, sa poata invata si aplica tainele artelor. Ovidiu va mai participa in acest an la citeva expozitii. "Din aprilie, voi participa la patru expozitii. Va fi cam greu, pentru ca am doua expozitii de pictura, una de caricatura si una de icoane, toate fiind festivitati la nivel national. Voi mai participa si la o expozitie internationala, si, se pare ca se va mai organiza o festivitate de acest gen in cadrul facultatii, o expozitie de final de an. Tot ce am facut, mergind la festivaluri sau la concursuri si expozitii, le-am facut pe cheltuiala mea. Doar la unele festivitati mai asigurau cazarea si una sau doua mese pe zi", spune Ovidiu. Deocamdata, pentru a face fata situatiei in care se afla, mama sa va incerca sa vinda citeva din lucrarile sale, pentru a obtine banii necesari reparatiei structurii casei parintesti. (Alex NISTOR)