Copii infiati de Biserica

vineri, 10 iunie 2005, 23:00
4 MIN
 Copii infiati de Biserica

Cind intri in curtea Centrului Social „Precista Mare”, mai ales daca asta se
intimpla in preajma prinzului, te intimpina o droaie de copii. Unii alearga
prin curte sau joaca ascunsa, altii stau la masa in sala special amenajata.
Miroase imbietor a mincare proaspat gatita. Maria U. are 14 ani si a facut la
scoala doar trei clase. Sta in Satul Olimpic. Tatal ei este mai mult plecat in
cautare de lucru. In urma unui accident, mama ei a ramas fara picioare. La
36 de ani, este condamnata sa-si petreaca restul vietii in pat sau intr-un
scaun cu rotile. Maria vine la Centrul Social doar de citeva luni, dar s-a
integrat foarte bine in colectivitate. Ancuta, Irina si Vasilica sint frati. Mama
lor a plecat in lume. Tatal, in grija caruia au ramas, repara incaltaminte.
Irina este foarte talentata la pictura, lucrarile sale, ce impodobesc peretii
intr-una din salile centrului, stau marturie. Pentru ea, pensoanele sau
acuarelele, cele mai ieftine, sint doar un vis. Alexandru nu mai are frati si
nici surori. Tatal sau, dupa citeva luni de munca in Italia si dupa un accident
de motocicleta suferit in strainatate, a ajuns o epava umana. Tratamentul
de subzistenta, pentru o luna, costa aproape un milion de lei. De citeva
luni, mama lui Alexandru a plecat in Austria sa munceasca. Nu a gasit pina
acum nici un loc de munca si nu a cistigat nici un ban. Ramasi in tara,
Alexandru si tatal sau nu au nici macar cu ce sa cumpere o piine in fiecare
zi. Toti cei 35 de copii care sint asistatii Centrului Social „Precista Mare” au
povesti asemanatoare. Cei mai multi locuiesc in conditii greu de imaginat.
Pentru toti, cele citeva ore petrecute la centru, in compania personalului,
reprezinta o schimbare radicala fata de conditiile de acasa. „Am fost acasa
la fiecare dintre copiii care sint asistatii nostri. Unele sint cazuri dramatice,
nici nu-ti poti imagina cum reusesc sa supravietuiasca. Ceea ce facem noi
aici este, insa, prea putin pentru copiii, care, la sfirsitul programului, se
intorc acasa. De multe ori, ceea ce vad si fac aici este intr-o totala
contradictie cu ceea ce se intimpla acasa. Parintii traiesc intr-un cerc
vicios, nu pot iesi din saracie si chiar se complac in aceasta situatie. Ei nu
mai fac nimic, asteapta doar sa faca altii ceva pentru ei. Se bucura ca le-au
fost luati copiii de pe cap si nu se mai intereseaza de ei. Nu numai din
saracie, dar si din delasarea parintilor, multi copii ramin doar cu ce au
mincat aici”, a spus Anca Popovici, coordonatoarea activitatii din Centrul
Social „Precista Mare”.
Pornit la drum in urma cu aproape trei ani, ca centru social mai intii,
institutia s-a transformat, apoi, intr-un centru de zi. Pe linga copii, in grija
centrului sint si zece batrine, care vin sa-si ia acasa portia de mincare.
Copiii, care au de la trei la 18 ani, vin la centru in functie de programul pe
care il au la scoala sau la gradinita. Cei care invata dupa-amiaza pleaca la
scoala dupa ce maninca de prinz. Cei care au fost de dimineata la scoala,
ramin in centru pina la ora 5 dupa-amiaza. Dupa ce maninca, au o perioada
scurta de recreatie, dupa care isi pregatesc lectiile. In fiecare dupa-amiaza
le tin companie o invatatoare si unul sau doi profesori, de limba romana, de
matematica sau de engleza. Pe linga temele pe care le pregatesc pentru
scoala, copiii primesc si lectii de conduita, de religie, iar simbata si duminica
au parte de activitati recreative. „Pentru cei mai multi dintre copii, acesta
este singurul moment din zi in care se preocupa de teme si de scoala.
Tinem indeaproape legatura cu scoala. Avem copii de la toate scolile din
oras. Avem si copii care, in ciuda conditiilor, reusesc sa invete bine. Doua
fetite au fost admise anul trecut la Colegiul National «Roman-Voda», dar
imbucurator este faptul ca ei nu au abandonat scoala si ca la toti exista un
progres, cit de mic”, a spus Anca Popovici.
Cheltuielile necesare functionarii centrului, de la banii pentru masa,
facturile pentru utilitati si plata salariatilor se ridica la 50 de milioane de lei
in fiecare luna. Bani care nu sint usor de gasit. „Din ce in ce mai multe
persoane apeleaza la noi atunci cind vor sa faca o masa de pomenire.
Noua ne dau banii, in jur de 3 – 4 milioane, cit pot si cit doresc sa dea si
apoi sint invitati la masa, alaturi de copii. In acest fel, noi reusim sa facem
fata necesitatilor, iar oamenii sint foarte multumiti, pentru ca au dat celor
care au intr-adevar nevoie”, a spus Anca Popovici.
Un ajutor il ofera si enoriasii Bisericii „Precista Mare”, care contribuie in
mod frecvent cu ajutoare materiale. Un ajutor care seamana cu o picatura
intr-un ocean de apa, fata de nevoile acestor copii, carora viata nu le-a dat
pina acum nici o speranta. (Cosette ZANOCEA)

Comentarii