Copii vinduti pe cafea, tigari si bautura

Imediat dupa Revolutia din 1989, sute de copii din intreaga tara, in special cei care proveneau din familii nevoiase, au fost vinduti la diferite familii din strainatate, contra unor sume modice. De cele mai multe ori, "tranzactiile" de acest fel s-au facut sub "obladuirea" functionarilor publici romani, reprezentanti ai unor prestigioase institutii ale statului, avocati sau chiar medici. Un astfel de caz s-a petrecut si in localitatea Pincesti, comuna Poienari, unde familia Boscodeala si-a vindut trei dintre cei 18 copii pe care i-a avut. Copiii au fost dusi, dupa cum a afirmat Aglaia Boscodeala, in Italia si in Franta. De cind au fost dusi de linga ea, femeia nu a mai primit nici un semn de viata de la copiii sai sau de la familiile care i-au cumparat.
6000 de lei, doua pachete de cafea, doua cartuse de tigari si doi litri de vin nobil pentru un copil
Povestea vinzarii copiilor familiei Boscodeala a inceput in anul 1991, cind cei doi soti si-au vindut primul copil. "A venit cineva de la Prefectura si ne-a intrebat daca nu vrem sa dam copilul in strainatate, la o familie de oameni bogati, pentru a avea un viitor. Deoarece sintem foarte necajiti, am acceptat si am dat un copil, in virsta de un an, unei familii din Franta. Am primit atunci suma de 80 de mii de lei pe acel copil. M-a durut sufletul, dar nu am avut incotro. La scurt timp, eu am nascut iarasi. Dupa nastere, doamna doctor Bordeianu m-a intrebat daca nu vreau sa dau copilul unor straini. Mi s-a promis ca voi lua bani pe el si ca va fi bine pentru cel mic. Au venit niste avocati, am fost la Tribunal si am dat si acel copil. Pe el am luat 6000 de lei, doua pachete de cafea, doua cartuse de tigari si doi litri de vin nobil. Ne-au promis ca ne mai dau bani, dar nu i-am mai vazut nici in ziua de astazi, nici banii si nici copilul. Cel de-al treilea copil l-am vindut in anul 1994. A venit la noi secretarul de la Primaria din Poienari, Maricel Adiaconitei, si ne-a spus ca au venit niste oameni care vor sa cumpere un copil de la noi, pe care vor sa il duca la o familie in Italia. Nu aveam ce sa le mai dam de mincare la ceilalti si am acceptat si aceasta oferta. Pe acel copil, care era atunci in virsta de 3 ani, am primit suma de 100 de mii de lei. De atunci, nu mai stiu nimic de nici unul dintre copiii pe care i-am dat. Dupa aceea, am dus alti patru copii de-ai nostri la Leagan, la Roman, pentru ca nu aveam cu ce sa ii intretinem", ne-a declarat Aglaia Boscodeala.
Dupa ce a vindut trei dintre copii si pe alti patru i-a lasat in grija Statului roman, familia Boscodeala a mai renuntat la un copil, acesta fiind infiat de catre o familie din Tirgu Neamt. "Nu am avut incotro. Atit eu, cit si sotul nu lucram nicaieri si nici nu avem pamint cu care sa ne intretinem. Mai muncim cu ziua, prin sat, pe la vecini, pentru a avea ce sa mincam. De la Primarie primim ajutor social in valoare de 1,6 milioane de lei, dar, cu cei 8 copii pe care ii mai avem acum, banii se duc imediat", a afirmat Aglaia.
Doua cosuri cu porumb pentru zece guri flaminde
In bordeiul de lut in care traiesc acum zece suflete – opt copii si cei doi soti Boscodeala – se puteau zari, la fereastra capetele a trei copii mici. Mozoliti si dezbracati, intr-o mizerie crasa, copiii se uitau mirati, cu fruntile lipite de geamurile aburite, la mama lor, care statea de vorba in pe ulita satului cu trei necunoscuti. La un moment dat, unul dintre copii a inceput sa plinga. Aglaia l-a auzit, s-a uitat in treacat la el, dupa care si-a reluat povestea. "In afara necazurilor prin care am trecut, acum altul s-a abatut asupra mea. Una dintre fete s-a imbolnavit si este internata in spital. Am inteles ca ar trebui sa fie operata. Daca va fi asa, nu stiu ce voi face. Nu mai am decit doua cosarci de porumb, in podul casei. Daca le vind sa fac bani pentru doctori, ceilalti vor muri de foame. Acum, cred ca ma intelegeti de ce am renuntat la copiii mei. Chiar daca nu mai stiu nimic de ei, ma rog la Dumnezeu sa fie bine si sanatosi. Cred ca e mai bine asa", si-a incheiat povestea, cu lacrimi in ochi, Aglaia. Greutatile si necazurile vietii i-au brazdat adinc chipul. In virsta de doar 44 de ani, Aglaia pare o babuta aproape neajutorata, care se chinuie sa-si duca viata de pe o zi pe alta. Noroc cu citiva vecini care o mai ajuta si carora le mai face treaba prin gospodarii, pentru a mai cistiga o bucata de piine, impreuna cu sotul sau, cu care sa-si hraneasca copiii care i-au mai ramas. (Bogdan GOTCA)