La un pas de a ramine paralizat total pe viata, Un romascan cere ajutor de la Andreea Marin

La virsta la care multi barbati se pot considera „in floarea vietii”, un barbat
din Roman lupta cu o boala chinuitoare, care, netratata, duce la paralizia
definitiva a membrelor afectate. Gheorghe Cirnu s-a nascut, in urma cu 36
de ani, la Piatra Neamt, intr-o familie cu cinci frati. In 1980, parintii sai s-au
despartit, iar Gheorghe, impreuna cu un frate, a ramas in grija mamei.
Apoi, fratele cel mai mic al familiei a fost internat intr-un spital de neuro –
psihiatrie. In decembrie 1991, mama lui Gheorghe a decedat din cauza
unui cancer extrauterin. La 23 de ani, Gheorghe a ramas fara nici un sprijin.
A lucrat in Suceava, apoi a facut armata. In 1996, primele semne ale bolii
au aparut. „Primele semne ale bolii erau niste dureri dupa cap si intepeniri
instantanee ale gitului. In 2001 am suferit si o fractura cervicala prin
cadere, fiind transportat si operat la Iasi. Dupa operatie nu mi-am mai putut
cistiga existenta si am fost pensionat, la 34 de ani, cu gradul I – insotitor
permanent. In acelasi an, neavind unde locui, pentru ca legatura cu tatal
meu a fost intrerupta dupa divortul mamei, m-am internat la Centrul de
ingrijire si asistenta din Roman”, a declarat Gheorghe Cirnu.
In septembrie 2003, dupa dureri insuportabile in piciorul drept, barbatul a
primit diagnosticul unei boli groaznice: coxartroza picior drept si inceput
picior sting. „Din aceeasi luna, durerile au devenit din ce in ce mai
puternice, s-au extins la ambele picioare si la coloana, iar miinile au
inceput sa imi amorteasca. Am cerut ajutor la Spitalul Judetean Neamt, la
Ministerul Sanatatii, la Spitalul Clinic nr. 3 din Iasi, la posturile de
televiziune Antena 1, Acasa si Pro TV. Toate incercarile au esuat”, a mai
spus barbatul. Aflat in pericolul de a ramine paralizat total, pe viata, in
cazul in care nu se va opera curind, Gheorghe Cirnu a decis sa apeleze la
o ultima sansa, printr-o scrisoare adresata Andreei Marin, prezentatoarea
romascana a emisiunii „Surprize, Surprize”: „Apelez ca la o ultima speranta
si incerc sa cred ca va suride soarele odata si pentru mine. Nu-mi doresc
averi, nu-mi doresc vile luxoase, nu-mi doresc calatorii. Imi doresc sa pot
sa merg, sa pot pasi singur, nu sa ma sustin de cadrul metalic pe care il am
ca unic ajutor de mai bine de cinci ani. Daca m-as fi nascut cu aceasta
deficienta, m-as fi impacat cu ideea, dar stiu ce inseamna sa pasesti prin
iarba, sa te bucuri de ceea ce este in jur, sa mergi si sa alergi acolo unde te
poarta dorinta. Sint tinar, am 37 de ani si doresc sa fac mai mult decit sa
stau pe paturi de spital. Vreau sa dau iar sens vietii mele – a carei unica
bucurie este, acum, televizorul din salonul in care sint internat – si sa cred
in sansa mea, data de la Dumnezeu”. Scrisoarea romascanului catre
Andreea Marin a ajuns la destinatie la jumatatea lunii mai. Unica speranta a
lui Gheorghe este ca aceasta sa fie sansa de care are nevoie pentru a fi
din nou om. (Alex NISTOR)