Pasararul

Privita din afara, casa lui Dumitru Tanase nu iti da nici un indiciu
despre minunatiile pe care le ascunde intre peretii sai. Abia dupa ce
treci pragul casei incepi sa banuiesti ca acolo ai putea gasi ceva
deosebit. Peste tot sint seminte, iar prin usa intredeschisa se aud
din camera alaturata triluri si batai de aripi. Casa lui Dumitru Tanase
adaposteste citeva sute de pasari exotice. Papagali mari, vorbitori,
papagali mici cu pene colorate, tot soiul de canari, unii mici si
guresi, altii, ghemotoace colorate din care pare ca ar curge penele
– doar aparent, el fiind un exemplar de expozitie din rasa „frizata de
Franta” – pasare colibri si, pe linga ei, peste 100 de pasari
autohtone, de la mierla neagra de padure, la sturz, turturica si
scatiu. Ca sa nu mai punem la socoteala multimea de porumbei, toti
exemplare din rase rare si gainile, motate – „astea nici nu vad pe
unde merg, ieri le-am mai tuns” – sau „de matase”, dupa cum ni le
prezinta gazda. Toate in colivii aliniate pe perete sau in adaposturi
speciale.
Toate zburatoarele au nume si-l cunosc de stapin pe Dumitru
Tanase. „Ce vedeti aici este doar «matca», pasarile de care nu
vreau sa ma despart si pe care le folosesc pentru reproducere.
Primavara, dupa ce ies puii, am de 10 ori mai multe”, a spus
stapinul lor, om trecut de 70 de ani, din care 60 recunoaste ca i-a
dedicat pasarilor. Printre pasarile pe care le detine sint citeva
exemplare unicat, cum ar fi perechea de papagali Iaco, cei mai buni
papagali vorbitori de pe planeta, care fac mai mult de 1.000 de
dolari bucata. Chiar daca sint originari din padurile amazoniene,
papagalii s-au adaptat bine. Poarta chiar si nume romanesti, Surica
si Ianche, si sint cei mai buni prieteni ai batrinului. „Cind ma uit la
televizor, ei vin pe pieptul meu si facem conversatie”, spune
Dumitru Tanase. Oricit mi-am dorit sa aud vreun cuvint de la
papagali, acestia au ramas muti, chiar si dupa insistentele
stapinului. „Nu vorbesc decit cu cei pe care ii cunosc”, ma
lamureste stapinul, care imi povesteste cum Ianche, dotat cu o
inteligenta rara, fura alune de sub servet.
„Copiii mei nu deosebesc cocosul de gaina”
Ani la rind, Dumitru Tanase a fost o figura cunoscuta a tuturor
expozitiilor de pasari exotice din tara si din strainatate. Drept
marturie stau diplomele si medaliile pe care ni le arata. Anii adunati
in buletin i-au mai rarit drumurile in strainatate, dar nu i-au micsorat
si pasiunea pentru pasari. Si tot de pe timpul expozitiilor dateaza si
relatiile pe care si le-a facut in lumea crescatorilor de pasari, prin
intermediul carora vinde acum pui si trimite pasari in strainatate.
Cum se poate trai 60 de ani cu casa plina de pasari? „Cu pasiune,
pasiune si iar pasiune. Intotdeauna mi-au placut pasarile. Copiii mei
nici macar nu pot deosebi cocosul de gaina, nu i-a interesat, desi au
crescut intre ele. Le-a placut sa le priveasca si atit, nu sa le creasca
si sa se apropie de ele”, spune batrinul care a invatat singur, „din
carti si din experienta”, cum sa ingrijeasca pasarile. „Trebuie sa-i
dau la fiecare ceea ce are nevoie. La atita varietate de pasari, le
trebuie si mincare variata. Cinepa, mei, seminte de floarea soarelui,
smochine, stafide, alune, graunte. Puii de papagal ii hranesc cu un
amestec din ou fiert, brinza de vaci, morcov ras, o lingura de
pesmet, o lingura de calciu, drojdie de bere, nuca rasa, alune si
polivitamine. Altfel, puii mor”, spune Dumitru Tanase. Din punct de
vedere material, cresterea pasarilor nu-l apasa. „Nu iau din pensie
pentru pasari, ele se cresc singure”, spune batrinul, dupa care imi
povesteste despre ultima sa vinzare, o transa de porumbei cu doua
moturi, galben incaltat, care a luat drumul Dubaiului, pe bani grei.
Nu mi-a spus suma, doar a comentat ca la Roman nimeni nu s-ar
putea gindi la o asemenea suma pentru niste porumbei. Fie chiar
cu doua moturi si incaltati.
„Mutatia de geana”
Dumitru Tanase nu se multumeste doar sa creasca exemplare din
rase rare. El este un deschizator de drumuri, un creator de rase.
Ultima sa creatie, porumbeii jucatori bronzati, cu doua moturi. Si
incaltati. „Rasa va apare peste un an, cind va avea toate conditiile
pentru a fi omologata”, imi spune el, explicindu-mi si cum se face
„mutatia de geana”, astfel incit, la fiecare patru ani sa iasa pe piata
cu o rasa noua. El nu pastreaza toti puii, doar pe acei care sint
virfuri, pentru ca, imi explica mosul, „asa cum sint si eu om, dar nu
stiu sa cint ca Ludovic Spiess, toate sint pasari, dar si printre ele
sint virfuri. Printre cele care sint aici, am pasari pe care nu le-as da
nici pe o galeata plina de aur”, a spus batrinelul, pe primul loc
aflindu-se papagalii vorbitori. Chiar daca, pentru un neavizat,
colectia lui ar parea completa, mosul mai jinduieste la citeva specii.
Cel mai mult dupa o pereche de papagali cacadu, evaluati la 40 de
milioane de lei perechea, cu care doreste sa-si imbogateasca cit de
curind expozitia vie. Pina atunci, mi-i arata pe un atlas ornitologic,
cartea lui de capatii, spunindu-mi cu mindrie ca il cunoaste
personal pe autor, ca si pe cunoscutul om de stiinta iesean,
Cristofor Simionescu. „Venea la mine acasa si facea mamaliga.
Credeti ca de dragul meu venea? Si lui ii erau dragi pasarile”, spune
Dumitru Tanase. (Cosette ZANOCEA)