Revizorul contabil al Raionului Roman a ajuns boschetar

Viata oricarui om are urcusuri si coborisuri. Un vechi proverb romanesc spune: "Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus!". Un proverb care de multe ori si-a demonstrat veridicitatea. Oricit ne-am zbate pentru a ne face o viata mai buna si oricite realizari am avea in viata, daca soarta se abate asupra noastra intr-un mod nefast, nu ne putem feri. Unii, mai optimisti, spun ca "norocul si-l face omul cu mina lui", insa destinul poate narui, in citeva clipe, viata unui om.
Boschetar prin tomberoane de gunoi
Gheorghe Avramia este un biet boschetar care isi duce viata de pe o zi pe alta. In virsta de 74 de ani, mos Gheorghe, cum ii mai spun putinii cunoscuti, cauta cit e ziua de mare prin tomberoanele de gunoi ale Romanului. Cu un sac de rafie in spate, cu un palton ponosit si murdat, batrinul colinda zilnic aproape jumatate de oras, scormonind prin gunoaie dupa resturi menajere. Le aduna cu migala, pentru a-si asigura hrana zilnica. Putini sint cei care stiu insa ca mos Gheorghe a fost revizorul contabil al Raionului Roman in anul 1961.
Viata a fost cruda cu acest om. Dupa ce a terminat liceul Comercial din Suceava, Gheorghe Avramia a absolvit, in anul 1957, Academia de Stiinte Economice Bucuresti, cu media generala 8,50, profilul Finante-Contabilitate.
"Azi am mincat oua cu piine, sint multumit!"
Pe Gheorghe Avramia l-am gasit intr-o seara in tribunele stadionului "Danubiana" Roman, in timp ce lua "cina". Nu este microbist, ci pur si simplu locuieste in zona. Mai bine zis in WC-ul public al stadionului. Odata cu lasarea intunericului, batrinul s-a retras in "birlogul" sau. Inainte de a merge la culcare, s-a asezat pe o grinda de beton a tribunei din zona si a inceput sa ciuguleasca dintr-o piine uscata. Dintr-un buzunar al hainei a scos un ou fiert, pe care l-a mincat agale. Dupa ce si-a terminat "masa", a intrat in vorba cu noi. "Azi am mincat ou cu piine. Eu sint multumit. Am adunat citeva resturi, le-am dus la un om, care mi-a dat ceva de mincare. Resturile pe care i le duc, le da la porci. Eu sint multumit, nu ma pling! Acum ma duc sa ma culc si miine o iau de la capat". Resemnat parca de soarta sa, Gheorghe Avramia acceptat sa-si depene amintirile. "Nu am fost asa dintotdeauna. Dupa ce am terminat facultatea, in 1958 m-am angajat ca revizor contabil la Serviciul Regional de Control si Revizie a Ministerului de Finante. Acolo am lucrat doi ani. Dupa aceea, am venit la Roman. Am fost contabil la Prefabricate, la Plafar, dupa care m-am dus la Cooperatie, la Tirgu. Neamt. Dupa un timp, am revenit la Roman unde, timp de un an, am fost revizorul contabil al Raionului Roman. In 1964 am divortat de sotia mea, Maria, care era invatatoare. Cu ea am avut un baiat, Costel, care acum este inginer geolog la Iasi. Dupa divort, am plecat prin tara, lucrind in domeniul constructiilor. Am locuit cu gazda, cit am lucrat. Dupa aceea, din cauza ca mi-am pierdut slujba, am inceput sa stau pe unde apucam, prin gari, statii de autobuze, si tot asa. De ceva vreme locuiesc aici, la stadion", povesteste cu tristete in glas, batrinul.
"Am mai avut vecini, doi boschetari, care au murit"
De cinci ani, incaperea infecta ii tine loc de casa. Intr-un colt al incaperii intunecoase si urit mirositoare, mos Gheorghe si-a incropit un pat, dintr-o saltea si citeva paturi rufoase. Acolo si-a petrecut ultimele cinci ierni, fara lumina, apa si caldura, printre sobolanii care "il gidila" noaptea. Paradoxal, batrinul spune ca e multumit. "Bine ca nu stau in strada. Asta iarna, chiar daca a fost frig, mi-am mai pus o plapuma pe mine, am mai luat un palton si am dormit aici". In ultimii doi ani, batrinul a avut chiar si chiriasi in WC-ul in care locuieste. "Au fost doi boschetari care au stat cu mine. Asta iarna au murit amindoi. Unul a baut trei saptamini fara sa manince nimic, iar celalalt a inghetat de frig si l-au mincat sobolanii. Eu nu am patit nimic. Acum, sint iar singur". Dupa ce a terminat de povestit, batrinul boschetar si-a luat sacul si a intrat in "casa". A legat usa cu sirma si s-a culcat, pentru ca a doua zi sa o ia de la capat. Pina cind, doar Dumnezeu stie. (Bogdan GOTCA)