Tinerii nostri ingrijesc batrini din Italia Batrinii nostri mor cu sapa in mina

Zi calda de toamna. Pe marginea tarlalei, la capatul rindurilor de porumb
care asteapta sa fie taiate, citiva batrini stau jos, odihnindu-si oasele trudite.
Lucreaza de dimineata la taiat porumbul. Unul dintre ei este proprietarul
terenului. Ceilalti, angajati cu ziua. Toti, trecuti bine de 60 de ani, maninca
piine cu cas si oua fierte. Imaginea intilnita la marginea satului Averesti
poate fi vazuta, insa, in toate comunele din judet. Aceleasi miini batrine tin
secera si sapa. Doar numele si chipurile sint altele. „Daca nu am iesi noi la
munca, ar ramine pamintul nelucrat. Tineri nu prea mai sint pe la tara. Au
plecat si ei sa stringa un ban in Italia, in Spania. Muncesc paminturi pe la
altii. Nu mai culeg porumb sau cartofi, string capsuni si portocale. Cei care
au mai ramas prin sat nu se mai indeamna cu munca. E greu sa stai la
pamint si, cind numeri cistigul, abia te descurci de pe o zi pe alta”, spune
Ion Grajdeanu, de 72 de ani, „decanul” de virsta al grupului.
Economia de piata s-a facut simtita si in agricultura, mai ales ca omul nu
poate alege perioada in care sa lucreze pamintul. Floarea soarelui,
porumbul sau cartoful se ridica de pe cimp atunci cind le vine vremea, nu
atunci cind are timp proprietarul.
Lipsa fortei de munca din satele nemtene a facut sa creasca vertiginos
pretul unei zile de munca in agricultura, indiferent daca este vorba de
prasit, cosit, strins cartofi sau taiat porumb. O zi de munca, platita in anii din
urma cu 100.000 de lei, ajunge astazi intre 150.000 si 300.000 de lei, la
care se adauga mincare si bautura pentru lucratori. Un pret bun, daca te
gindesti ca asta inseamna sase milioane de lei, intr-o luna plina de munca.
Dar si lucratorii sint greu de gasit, citeodata ei fiind adusi din satele vecine.
Preturile cele mai mari sint in satele din care tinerii au plecat in masa spre
alte meleaguri. Comunele Sabaoani, Tamaseni si Gheraesti sint in capul
listei in ceea ce priveste tariful lucratorilor. „Este foarte greu, cind nu ai cu
cine sa lucrezi pamintul. Agricultura nu te asteapta, treburile trebuie sa le
faci la timp, daca vrei sa ai ce lua toamna de pe cimp. Nu te asteapta nici
saminta, nici porumbul, nici sfecla de zahar. Am platit cu 300.000 de lei
ziua de munca si, chiar la pretul asta, mi-a fost foarte greu sa gasesc
lucratori. Sint care mor de foame, traiesc din alocatiile copiilor, se pling in
toate partile ca n-au de nici unele, dar nici la munca nu se dau”, a spus
Maria C., din satul Tamaseni.
La plecarea din Averesti, grupul de batrini a iesit dintre porumbi, ne-au
facut cu mina si ne-au urmarit cu privirea o buna bucata de vreme. Mos Ion
Grajdeanu s-a intors brusc si s-a pierdut printre rindurile de porumb. Unul
cite unul, si ceilalti batrini s-au intors la munca. Noi ne-am grabit spre
Roman, sa scriem reportajul. Fiecare cu treaba lui. (Cosette ZANOCEA)