Agresivitatea, furtul si minciuna caracterizeaza tot mai multi copii suceveni

In registrele cabinetului de Neuropsihiatrie Infantila din cadrul Policlinicii Judetene se inregistreaza din ce in ce mai des copii cu diferite tulburari de comportament. Dr. Adriana Istocescu, neuropsihiatrul care deserveste acest cabinet, considera respectiva stare de fapt ingrijoratoare, avind in vedere ca din rindul copiilor cu tulburari de comportament se recruteaza delicventii juvenili. Agresivitatea, furtul, minciuna, fuga si vagabondajul sint citeva manifestari frecvent intilnite la copii si adolescenti, trasatura psihopatologica comuna constituind-o inadaptarea sociala. Acelasi lucru este valabil si pentru relatiile sexuale precoce, consumul excesiv de alcool, anomaliile instinctului de reproduce (masturbarea). "Tratarea si rezolvarea acestor tulburari de comportament nu se pot face fara a avea in vedere virsta copilului, nivelul dezvoltarii psihice si sociale, ambianta, educatia primita. Nu trebuie ignorate nici intensitatea, frecventa si persistenta in care ele afecteaza adaptarea si fireste semnificatia lor sociala. Cel mai adesea, tulburarile se intilnesc asociate la acelasi copil, iar acelasi tip de tulburare poate avea cauze diferite", a precizat dr. Adriana Istocescu. Instabilitatea psiho-motorie face parte din tulburarile de comportament cele mai importante si se defineste prin inadaptarea de a fixa atentia, de a pastra o atitudine, de a sustine un ritm regulat de activitate, de a reactiona intr-o maniera constanta, de a persevera intr-o actiune intreprinsa si o linie de conduita". Dr. Adriana Istocescu spune ca un anumit grad de instabilitate este normal la un copil. Instabilitatea psiho-motorie are semnificatie patologica numai atunci cind prin intensitate perturba evident si constant adaptarea copilului la cerintele mediului si persista peste 8-10 ani sau se asociaza cu alte modificari patologic comportamentale. "Adevarata instabilitate psihomotorie este doar aceea care se exteriorizeaza, indiferent de loc, conditie sau situatii. Trebuie subliniat insa ca anturajul este uneori exagerat de concesiv, acceptind cu usurinta copilul instabil. Modul urban restringe posibilitatile de exprimare motorie a copilului si din aceasta cauza <fabrica> un numar mare de copii instabili", a mentionat dr. Adriana Istocescu.
In ceea ce priveste cauzele raspunzatoare de instabilitatea psiho-motorie patologica, ele pot fi de natura lezionala, nevrotica sau legata de imaturitatea cerebrala. Starile de neliniste, anexietate, teama sau insecuritate, consecinta a unor conflicte interfamiliale sau frustrari diferite, se exteriorizeaza si ele in mod obisnuit prin instabilitate psiho-motorie.
Agresivitatea este o alta tulburare de comportament frecvent intilnita la copiii suceveni. Caracterizata drept un fenomen complex, care face parte din comportamentul individului, la copil ea ii permite acestuia sa se afirme, opunindu-se vointei celorlalti sa se defineasca pe sine, sa se apere si sa se impuna. "Agresivitatea se exteriorizeaza prin reactii de aparare, demonstratii de forta, aparitii pasive sau active a crizelor de agitatie psiho-motorie, ca raspuns la situatii frustrante sau ca manifestari ale dorintei de a se impune sau domina. Ea poate fi indreptata asupra persoanelor, obiectelor sau asupra subiectului insusi. Agresivitatea imbraca intreaga gama a manifestarilor de la opozitie, incapatinare absurda, obraznicie, remarci rauvoitoare, calomnii, amenintari, terminind cu manifestarile coleroase si violentele extrem de grave", a mai spus dr. Adriana Istocescu.
In categoria tulburarilor de comportament intra, dupa cum am mentionat anterior si furtul, definit ca un act ce consta in insusirea cu intentia frauduloasa a unui bun strain. Nu orice insusire a unui bun strain este insa furt. Dr. Adriana Istocescu spune ca "copilul trebuie sa cunoasca notiunea de proprietate. In general, pina la 4 ani copilul nu are notiunea de proprietate, iar pina la 7 ani nu poate rezista tentatiei impulsive de a poseda. Nu orice furt este considerat o tulburare de comportament. Pentru a fi considerat o tulburare de comportament trebuie sa reprezinte un act repetat. In analiza furtului se are in vedere virsta si nivelul mental al celui care a savirsit fapta, persoana de la care s-a furat, ce si cum s-a furat, cum a fost folosit obiectul furat, ce motive au determinat fapta. Dupa mecanism, furtul poate fi prin imitatie, de necesitate, ca reactie de compensare si cu reflectare a ostilitatii". O alta forma patologica de furt este cleptomania. Aceasta este insa un act nepremeditat, urmare a unei dorinte spontane si irezistibile de insusire a unor obiecte nu intotdeauna utile, asociata de obicei cu anxietatea si tensiunea psihica.
Referindu-se la minciuna, neadevar afirmat constient si intentionat, dr. Adriana Istocescu spune ca pina la virsta de 6-7 ani, aceasta nu are totusi aceeasi semnificatie pe care o atribuie adultul. In functie de motivele care o determina, ea poate fi de mai multe tipuri. Exista asfel minciuna mondena, care este inofensiva, spusa in scop de placere, minciuna pioasa – menita sa menajeze, altruista – in scop de aparare a unei alte persoane, de solidaritate, ca aparare – in intentia de a ascunde o greseala, minciuna ca forma de opozitie – in spirit de contradictie, utilitara – in scop de a obtine avantaje, laudaroasa si calomnioasa. "Inclinatia patologica spre minciuna se numeste mitomanie. Aici individul se angajeaza intr-un joc spontan, al imaginatiei. O alta forma particulara de minciuna este bovarismul. Acesta se caracterizeaza printr-un exces de identificare cu un anumit model", a precizat dr. Adriana Istocescu.
La cabinetul de Neuropsihiatrie din cadrul Policlinicii Judetene se inregistreaza destul de des si copii care au hotarit sa fuga de acasa sau sa vagabondeze, parintii acestora aratindu-se, in marea lor majoriate, nedumeriti de deciziile respective. Dr. Adriana Istocescu explica ca acestea au la baza drept cauze, insuccesele scolare, ambianta familiala rigida si despotica, lipsa unei legaturi afective, sentimentul de insecuritate, lipsa de supraveghere, instabilitatea psihoafectiva.
"Fuga este in principal o masura de aparare la care copilul recurge de nevoie, impotriva dorintei sale intime. In vagabondaj este vorba mai ales de ruperea legaturilor cu o anumita ambianta", a incheiat dr. Adriana Istocescu. (Cristina TURCU)