Colonia flaminzilor

Multi dintre basarabenii care vind conserve ieftine, pasta de dinti sau tigari in pietele vasluiene sint intelectuali ori calificati in mai multe meserii. Saracia din Republica Moldova ii impinge sa-si ia lumea-n cap si sa vina in piata la Vaslui pentru a vinde citeva borcane de legume conservate.
Vremea "podurilor de flori", cind romanii si basarabenii se stringeau in brate si-si promiteau fratie vesnica, a trecut. Acum, relatiile dintre romanii din stinga si din dreapta Prutului s-au transformat in afaceri.
Ne-am obisnuit sa asimilam cuvintul "basarabean" cu cele de "bisnitar", "recuperator" sau "raket". Cind mergem la piata ne gindim prea putin cine sint cei din spatele tarabelor incarcate cu borcane de zacusca sau castraveti. Nu ne intereseaza cine este acel om care vorbeste romaneste cu accent slav, care ne vinde tigari fara timbru sau pasta de dinti. Ne uitam la marfa lor ieftina si trecem mai departe. Unii ii mai si injura ca nu au lasat citeva sute de lei la pret.
Sint aceiasi oameni care acum noua ani ne-au umplut de televizoare "Alfa" si zdrobitoare de usturoi. Atunci, o duceau mai bine ca noi si ii invidiam. Acum, se zbat in cea mai crunta saracie si incearca, prin orice mijloace, sa nu-si lase copiii sa moara de foame.
Un profesor din Chisinau vinde zacusca la Vaslui pentru ca nu are alternativa. Are un salariu de 17 dolari pe luna pe care-l primeste semestrial. Dar nu sub forma de bani, ci de bulion.
Am incercat sa aflam cum isi pregatesc basarabenii micile "afaceri", cum chivernisesc fiecare banut si cum se pregatesc pentru viitorul transport de marfa.
Un veteran al razboiului din Afganistan vinde zacusca
Am observat ca basarabenilor le este teama sa vorbeasca, sa spuna cine sint si cum au ajuns aici.
Vasile Balaban este din orasul Balti. Are 32 de ani si "face Vasluiul" de 4 ani. Este calificat in meseriile: zidar, sofer, electrician si conductor de tren. Este veteran al razboiului din Afganistan si ne-a spus ca "nici acolo nu a vazut nenorociri mai mari ca in Moldova".
"Acolo mincau oaie si laturi, dar la noi sint familii care nici laturi n-au sa le dea copiilor pe masa. De asta plecam cu borcanele dupa noi! Nu de bine. Sotia mea este asistenta medicala si cistiga 7 dolari pe luna. Din aprilie nu a vazut nici o letcaie. Politia ne haituieste, de parca am fi ciumati. Eu nu fac rau la nimeni daca vind borcanul de castraveti cu 7.000 de lei, cind la voi costa 12.000 de lei. Nu fur si nu dau in cap si nu stiu de ce se uita toti urit la noi. De parca am fi banditi! La noi lumea este flaminda", ne-a spus fostul combatant din Afganistan.
La o alta taraba statea un om intre doua virste. Purta ochelari cu rame metalice ce-i dadeau un aer de intelectual. Ne-a spus ca se numeste Grigori si ca este profesor la un liceu din Chisinau: "Salariul meu este de 17 dolari pe luna, dar de 6 luni n-am mai primit nici un ban. Am facut atita scoala ca sa vind ardei murati si zacusca, dar nu am ce face. In loc de banii pe care trebuia sa-i primesc de la stat mi-au dat zeci de borcane de bulion si de altele."
In timp ce discutam, citeva basarabence l-au indemnat in ruseste sa nu mai spuna nici o vorba ziaristilor. Am priceput ce vroiau si l-am intrebat pe Grigori de ce le este teama. Mi-a raspuns ridicind din umeri: "Asa-i pe la noi."
Risesti este un sat de "gazde"
Basarabenii care fac comert in cele doua piete agroalimentare si in bazarul din Vaslui au devenit de vreo noua ani o prezenta cotidiana. Vasluienii s-au obisnuit sa cumpere de la ei cite-n luna si-n stele.
Am observat ca moldovenii care vin cu afaceri in Romania se impart in mai multe categorii. Cei care vind in piata sint micii comercianti, care traiesc de pe o zi pe alta. Mai sint unii care vin sa munceasca. Moldovenii din Leuseni si Hincesti vin pe biciclete, chiar si iarna, pentru a munci in satele de linga Husi.
Pe Elena Lascu si Maria Cauc le-am gasit in apropierea Vamii Albita. Se duceau la munca la Risesti. "Venim sa muncim aici ca ne mai dau bani. La noi, de-ale gurii sint, da’ bani deloc", ne-a spus Elena Lascu. Ea lucreaza ca femeie de serviciu la unul dintre popasurile din zona, iar Maria la un abator.
Basarabenii care vind tigari si cafea de contrabanda sint ceva mai bogati si au nevoie de o retea de desfacere. In judetul Vaslui, satul Risesti, din apropierea Vamii Albita, a devenit o adevarata Mecca a traficantilor de tigari.
Legea prevede ca fiecare cetatean din Republica Moldova are voie sa intre in Romania cu un cartus de tigari. Cei din Hincesti si Leuseni trec zilnic prin vama cu un cartus de tigari pe care il lasa la o casa din Risesti, numita "gazda". Dupa 20 de drumuri se formeaza un stoc de tigari care va fi vindut. "Gazdele" primesc un comision frumusel, drept pentru care multi oameni din Risesti s-au apucat de aceasta meserie.
Si cei care vind conserve apeleaza la "gazde". Multi vasluieni cistiga bani frumosi daca gazduiesc citeva nopti basarabeni veniti cu "afaceri". Exista unii care se ofera sa vinda ei marfa pentru ca basarabenii sa aiba timp de un nou transport.
Sint si "frati" care se ocupa cu furatul si scosul masinilor peste granita. Despre acestia, vinzatorii ambulanti nu vor sa vorbeasca. "Au prea multe pistoale", ne-a spus Vasile Balaban, comerciantul de zacusca.

"Haituiala politistilor si gardienilor"
Ce mai mare suparare a basarabenilor este "haituiala politistilor si gardienilor". Ei spun ca organele de ordine le ridica marfa dupa bunul plac, le confisca muraturile "pentru friptura de acasa", ii amendeaza toata ziua si ii trateaza ca pe niste dusmani.
"Sa-mi spuna la vama ce am si ce nu am voie sa vind si sa nu ma mai terorizeze", ne-a mai spus Vasile Balaban.
Pina la urma, basarabenii care impinzesc pietele si bazarele sint tolerati de toata lumea. Vasluienii sint multumiti de marfurile lor bune si ieftine. Fratii nostri de peste Prut, minati de foame sa practice comertul in judetul nostru, cistiga din micile lor afaceri cam 100 de dolari lunar (aproape doua milioane de lei). De peste 100 de ori mai mult decit sotia lui Vasile Balaban din Balti. (Marius HERMENIUC)