Despre droguri, femei si depresie, in autobiografia lui Eric Clapton

"In spatele scenei, John (Lennon) si cu mine ne drogam atit de tare incit el vomita", povesteste Clapton, iar aceste cuvinte redau tonul intregii carti: intim, scandalos, dar totusi trist, si uneori patetic. Legende reduse la statutul de bufoni dependenti de droguri, potrivit "Chicago Tribune".

Clapton, care a cintat alaturi de Yardbirds, Cream sau Blind Faith, isi povesteste viata marcata de excesul de bautura, droguri, dar si de depresii. Prima jumatate a vietii a fost sub influenta stupefiantelor si spune ca-si considera lipsite de valoare albumele pe care le-a lansat in anii ’70 si ’80. "N-aveam nici un motiv sa scot albume", scrie artistul.

Managerii si cei care s-au ocupat de promovarea lui Clapton l-au tinut in turnee cind ar fi trebuit sa-l interneze la dezintoxicare, timp in care banii nu au contenit sa se adune. Totusi, artistul nu da vina pe nimeni altcineva decit pe propria persoana pentru comportamentul sau.

Personajele principale ale cartii, pe linga Clapton, sint insa femeile: mama care l-a abandonat din copilarie, bunica care l-a crescut, muza sa, Pattie Boyd, care era sotia unuia dintre cei mai buni prieteni, George Harrison, si sotia sa din ultimii ani, Melia McEnery, care a devenit singura figura constanta din viata sa de adult.

Artistul vorbeste insa despre nenumarate alte femei, unora le da chiar si nume. Apar si dispar din viata lui Clapton in principal ca instrumente ale placerii si surogat pentru cele care contau cu adevarat. Nu a reusit niciodata sa treaca peste faptul ca mama l-a abandonat si aproape s-a distrus incercind s-o cucereasca pe Boyd. Iar cind a reusit, a distrus relatia printr-o serie de aventuri de o noapte, in turnee.

In toti acesti ani, drogurile si alcoolul i-au fost tovarasi, iar depresia sa a ajuns atit de grava incit a incercat sa se sinucida cel putin o data.

Amintirile din anii ’60 sint cele mai interesante din carte, o vreme in care o generatie de tineri din clasa de mijloc a Marii Britanii a revendicat blues-ul, care i-a facut apoi multimilionari: Mick Jagger, care avea mereu un microfon in buzunar, Sonny Boy Williamson, care-l ameninta cu cutitul, Lennon, care l-a angajat in ultimul moment pentru un concert si l-a abandonat in aeroport, pe ploaie, in timp ce s-a suit intr-o limuzina si a disparut, alaturi de Yoko Ono.

De mai multe ori Clapton le spune cititorilor ca muzica a fost singura lui consolare, singurul lucru care l-a salvat. Totusi, nu da foarte multe detalii despre relatia sa cu muzica si rolul pe care l-a jucat in istoria ei. Spune insa ca nu credea in Beatlemania si ii dispretuia pe membrii Led Zeppelin. A crezut ca muzica grupului pe care l-a format in ’66, Cream, era inedita, pina cind l-a auzit pe Jimi Hendrix.

Clapton a spus ca majoritate concertelor din anii ’70, ’80 le-a sustinut sub influenta drogurilor, ceea ce s-a simtit in muzica sa, desi fanii nu au observat. A fost de acord sa cinte intr-un concert caritabil pentru Bangladesh, la solicitarea prietenului sau Harrison, numai dupa ce a fost asigurat ca va primi suficienta heroina.

Ultima tragedie majora pe care o rememoreaza Clapton este moarte accidentala a fiului sau in virsta de patru ani, Conor. Incidentul l-a determinat sa renunte la vicii si sa-si refaca viata.

In ultimii ani, Clapton a reluat legaturile cu muzica si muzicienii care l-au inspirat, prin colaborari cu B.B. King si J.J. Cale si organizarea festivalului Crossroads, in beneficiul persoanelor aflate la reabilitare. (NewsIn)

Publicitate și alte recomandări video