Premiul Nobel pentru Literatura, ultima condamnare a comunismului din Romania

Academia suedeza, care a acordat ieri premiul Nobel pentru literatura scriitoarei germane de origine romana Hertha Müller, spune ca romanele sale creeaza "imaginea vietii cotidiene intr-o dictatura impietrita". Cunoscuta pentru operele sale care descriu viata in timpul regimului totalitar al lui Ceausescu, Herta Muller a fost recompensata pentru ca "a schitat un peisaj al dezradacinarii cu concizia poeziei si obiectivitatea prozei", a anuntat Academia suedeza. "Romanele sale «Vulpoiul era deja vinator», «Herzier» si «Convocarea» dau, cu detaliile lor cizelate, o imagine a vietii cotidiene a unei dictaturi impietrite", precizeaza Academia.

De altfel, scriitoarea s-a numarat incepind din 1999 printre favoritii la obtinerea premiului, iar anul acesta era unul dintre numele vehiculate cel mai des ca posibil laureat.

Carti si premii

Nascuta la 17 august 1953 in satul sasesc Nitchidorf dintr-o margine a judetului Timis, Herta Muller a emigrat in Germania de Vest in 1987 impreuna cu sotul ei, scriitorul Richard Wagner, dupa ce i-a fost interzisa publicarea in Romania, unde critica in mod deschis regimul, si dupa ce legaturile ei cu studentii si scriitorii de limba germana din Aktionsgruppe Banat au intrat in atentia Securitatii. Mama scriitoarei a fost, la rindul ei, deportata intr-un lagar din Uniunea Sovietica, astazi pe teritoriul Ucrainei.

Temele recurente in poezia si proza autoarei sint: despartirea, emigrarea, parasirea unui loc fara a ajunge la vreo destinatie. Lucrarile eseistice ilustreaza trecutul Romaniei, trecutul personal al autoarei, realitatea vietii dinainte de 1990 si al realitatii de dupa 1990.

Volumul "Herzier" (aparut in limba romana in 2006 la Editura Polirom cu titlul "Animalul inimii", in traducerea Norei Iuga) a fost distins cu Premiul International IMPAC Dublin Literary Award, in 1998, pentru cea mai buna carte a unui autor strain. In limba romana au mai aparut: "Regele se-nclina si ucide" (Editura Polirom, 2005), "Este sau nu este Ion" (Editura Polirom, 2005; volum de poezie colaj). Cel mai recent volum al scriitoarei, tradus in romana de Nora Iuga, este "In coc locuieste o dama" (2006). Herta Muller a publicat peste 20 de volume cu succes la public si critica, in prezent fiind considerata unul dintre cei mai importanti scriitori de limba germana. De altfel, ea a fost distinsa cu numeroase premii germane si internationale si este membra a Academiei Germane pentru Limba si Poezie.

Teama de fantome

Romania postcomunista nu a dezbracat toate mastile ororii comuniste, dintre care cea mai perfida ramine cea a delatiunii, iar cea mai crunta cea a "anihilarii intimitatii", spunea Herta Muller in cel mai recent articol al sau, publicat in luna iulie a acestui an in Germania, vorbind despre drama totalitara si despre societatea de dupa, neiesita inca de sub mina fier a Securitatii.

Tot zbuciumul din comunism, cind lupta era una a constiintei, pentru pastrarea demnitatii si a oazei de intimitate, i se pare scriitoarei o repetitie care frizeaza absurdul, intr-o Romanie inca prafuita de dosarele grele si infame ale Securitatii. "Serviciul secret al lui Ceausescu nu a fost dizolvat, ci doar redenumit in SRI (Serviciul Roman de Informatii). Iar acesta a preluat, dupa declaratiile proprii, 40% dintre cadrele Securitatii. Probabil procentajul real este si mai mare. Iar ceilalti 60% astazi sint pensionari (cu pensii triple fata de toti ceilalti) sau sint cei care invirt azi economia de piata. Exceptind diplomatia, un fost colaborator poate ocupa azi in Romania orice functie", transeaza Herta Muller.

Aflarea adevarului si, mai ales, deconspirarea colaboratorilor regimului opresiv nu au fost o provocare pentru societatea romaneasca, spune scriitoarea, care povesteste ca solicitarea de a-si vedea dosarul de la Securitate a ramas fara raspuns.

In luna iulie 2008, Herta Muller a publicat o scrisoare deschisa, in "Frankfurter Rundschau", in care isi exprima indignarea ca fosti colaboratori ai aparatului represiv din Romania, Andrei Corbea-Hoisie si Sorin Antohi, sint invitati la Scoala de vara ICR din Germania. In aceeasi zi in care scriitoarea publica scrisoarea, Richard Wagner scrie in "Der Tagesspiegel" articolul "A invata de la turnatori", cu subtitlul "Institutul Cultural Roman adreseaza invitatii colaboratorilor Securitatii. Ar putea fi o intrunire interesanta – sau totul va fi din nou ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic?".

–––-

Nobelul este revansa Hertei Muller

Nominalizarea scriitoarei a stirnit ecouri ample in lumea literara romaneasca. Filosoful Andrei Plesu marturiseste ca ar inventa pentru Herta Müller un premiu Nobel pentru calitate umana si ca, prin gestul de recunoastere al Comitetului Nobel, adevarurile despre trecutul Romaniei si despre ce a insemnat viata in comunism capata o legitimitate universala. Scriitorul Mircea Mihaies spune ca plutea in aer ca un roman sa cistige prestigioasa distinctie, iar speranta lui este ca, impulsionate de aceasta recunoastere, cartile premiantei vor fi traduse integral in romana. Criticul Paul Cernat se bucura ca Herta Muller a cistigat premiul Nobel pentru literatura, insa recunoaste ca nu se astepta, considerind ca pentru Romania este o situatie dificila si delicata si ca acest premiu este revansa scriitoarei pe care regimul din anii ‘80 a facut-o sa plece. Criticul Alex Stefanescu, care a primit cu surpriza si, totodata, cu bucurie vestea, s-a aratat convins ca distinctia, una meritata, cu siguranta, ii va face pe romani sa se apropie mai mult de literatura. Recompensarea Hertei Muller, o scriitoare "onesta" si extraordinara, este un gest de reparatie istorica, a spus pentru NewsIn Nicolae Manolescu.

–––-

"Nu sint innebunita dupa Nobel, nu ma imbata gindul ca este premiul cel mai…"

* fragment dintr-un interviu cu Herta Müller publicat in 2005 in Suplimentul de Cultura al "Ziarului de Iasi" si al Editurii Polirom * in numarul de miine al Suplimentului, cititi interviul integral si un grupaj dedicat scriitoarei 

Editorii germani va caracterizeaza drept o fire foarte pretentioasa, chiar dificila uneori. Sinteti de acord cu aceasta caracterizare?

Fiecare om este dificil… Un om care nu e dificil nu e nici interesant. E adevarat, exista in Germania – iar lucrul acesta il stiu de cind am venit – o parte a criticii literare care are impresia ca, tocmai pentru ca traiesc aici, ar trebui sa scriu cindva ceva despre aceasta tara, si nu o „carte­eseu", ci una de fictiune. Tot timpul imi spun ca ar trebui – cu limbajul pe care il am si cu modalitatea mea de a observa – sa scriu ceva si despre Germania. Cred ca aceste cereri nu au sens, pentru ca eu trebuie sa scriu despre ceea ce ma preocupa pe mine. Iar asta tine, in primul rind, de lucrurile care atirna greu in biografia unui scriitor… Practic, temele despre care scrii sint influentate, in cea mai mare masura, de biografia ta. Eu scriu doar despre ce ma preocupa si am observat ca, plecind din Romania, am avut, cel putin in ultimii cinci­sase ani, senzatia ca resimt tara. Asta s­a datorat mai ales faptului ca intrasem intr­un spatiu in care n­am mai putut scrie, afectata in mod direct de Securitate si de toate presiunile acestea. Abia atunci, dupa ce ma distantasem de lucrurile rele care mi s­au intimplat in Romania cu Securitatea, am inceput sa ma gindesc ce s­a intimplat de fapt, cum se prezinta lucrurile, cum ajunge un individ sa se puna la dispozitia unui aparat represiv, de ce altul refuza… Nu eu sint cea care alege tema, ci tema ma alege pe mine! Asadar, cit timp voi fi influentata de cele ce s­au intimplat in Romania, voi scrie despre asta.

Cum ati caracteriza in acest moment relatia dumneavoastra cu limba romana?

Eu am invatat sa vorbesc fluent romaneste abia cind am ajuns la oras, la virsta de 15 ani. La tara, unde am copilarit eu, nu erau decit doi romani: medicul si politistul. Toata lumea vorbea nemteste. Invatatorii de la scoala erau si ei nemti, deci vorbeau o romana invatata doar pentru a putea preda. Cind am ajuns la oras, am inceput sa invat romana din situatiile de toata ziua si abia atunci am invatat cu adevarat limba. Desigur, citisem deja destul ca sa pot intelege felul in care suna o limba, ce imagini poetice, ce metafore sau ce conexiuni de limbaj exista. M­a frapat atunci sa descopar ca limba romana are atitea straturi de exprimare si am fost practic infometata sa o invat. Dupa aceea am avut ghinionul – asa l­am considerat initial – sa ajung la o fabrica de tractoare din Timisoara. Acolo am stat doar printre romani si am descoperit ca, de fapt, a fost un mare noroc sa fiu alaturi de ei. Am ascultat cum vorbesc muncitorii de acolo… Cea mai buna prietena a mea a fost romanca, probabil ca si din cauza apropierii noastre am invatat limba asta de parca ar fi fost a mea.

Ce moment identificati drept "actul dumneavoastra de nastere ca scriitor"? A fost debutul din Romania sau s­a produs acest moment odata cu prima carte publicata in Germania?

Eu nu mi­am dorit sa ajung scriitoare, mie mi s­a intimplat asta. In Romania am lucrat la o fabrica sau am avut un post in invatamint, deci in nici un caz nu imi puneam problema ca voi scrie sau ca voi deveni scriitoare. Cind mi­a aparut prima carte in Romania, pe undeva am fost scriitoare. (…) Asadar, daca ma numesc „scriitoare", atunci asta s­a intimplat de atunci, de cind mi­a aparut prima carte. Si asta a fost in Romania.

Este Nobelul pentru literatura cel mai important premiu pe care il poate primi un scriitor?

Asa se zice, dar pe mine nu ma preocupa acest aspect. E un premiu mare, care este, bineinteles, consistent si din punctul de vedere al banilor. Eu nu sint innebunita, nu ma imbata gindul ca premiul acela este cel mai… Desigur, cred ca, la fel ca fiecare om care lucreaza, si pentru un doctor, si pentru un inginer este mai placut sa simta ca munca lui este acceptata si recompensata. Ma bucur pentru fiecare premiu, deoarece mi se dovedeste astfel ca sint oameni care imi apreciaza munca. E mai placut decit sa nu fii luat in seama.

Dumneavoastra v­ati considera o est­europeana care a reusit?

Da, cred ca s­ar putea spune asta. Cred ca este o conditie generala ca un scriitor sa ramina el insusi si cred ca cea mai mare greseala este ca un scriitor sa incerce sa scrie o literatura care place si vrea sa se acomodeze in mod literar la mediul in care este. Eu cred ca o literatura buna nu cunoaste geografie. O carte poate sa fie foarte buna numai daca este autentic scrisa, indiferent de unde vine scriitorul. (Interviu de George ONOFREI)

–––-

"Este, in felul ei, o luptatoare"

* spune Silviu Lupescu, directorul editurii Polirom, la care au aparut patru volume ale Hertei Muller

Colaborarea Hertei Muller cu editura Polirom din Iasi a inceput acum patru ani, cind reprezentatii editurii i-au solicitat acceptul pentru a-i traduce cartile. Herta Müller era si atunci, asa cum sustine Silviu Lupescu, directorul editurii Polirom, un "nume cu rezonante europene". "Ne-am intilnit de doua ori. Este o fiinta extrem de inflexibila in atitudinea ei civica si politica. Are puncte de vedere foarte ferme, pe care si le exprima foarte deschis, chiar daca stie ca poate supara pe cineva. Este, in felul ei, o luptatoare", o descrie Silviu Lupescu pe cistigatoarea Premiului Nobel pentru Literatura.

Cele patru carti ale Hertei Muller aparute pina acum la editura Polirom se mai gasesc inca in librarii, insa editura va scoate si alte tiraje, daca stocul se va epuiza. "Avem un alt proiect in lucru in prezent, un roman, insa acesta nu va aparea in acest an, ci cu siguranta in 2010", a precizat Silviu Lupescu. (Claudia CRAIU)