Prin Afganistan, URSS voia sa ajunga la petrolul din Golful Persic

Pina in 1973, Afganistanul a fost regat. In acel an, un nou guvern, condus de Mohammad Daud, a ajuns la putere si l-a exilat pe rege. Daud a continuat politica de nealiniere a Afganistanului, fapt care a iritat puternic URSS. La sfirsitul lui 1977, Afganistanul si URSS au inceput sa aiba relatii incordate dupa ce Daud i-a acuzat pe sovietici ca se amesteca in treburile interne ale statului. In aprilie 1978, Daud a fost rasturnat de la putere de Nur Taraki, un lider care voia sa introduca socialismul intr-o tara islamica. Un experiment, dupa cum se va vedea, extrem de dificil de pus in practica.
Era foarte greu sa explici unei populatii islamice ca femeia era egala cu barbatul, dar si imposibil sa le demonstrezi unor oameni, care stiau ca Allah stabilise cine sint saracii si bogatii societatii, ca trebuiau sa devina cu totii egali din punctul de vedre al proprietatii. In consecinta, opozitia interna fata de aceste reforme a crescut mult in perioada 1978-1979. Afirmind ca aceste reforme ameninta cultura si traditia islamica, un trib afgan, autointitulat Mujahedin (luptatori in numele lui Allah), au atacat obiective militare si civile ale guvernului in tara. Afganistanul intra, astfel, in plin razboi civil. Pe fondul degringoladei interne, comunistul Nur Taraki a fost inlocuit in 1979 de catre Hafizullah Amin, care, initial, a incercat sa lucreze cu mujahedinii, iar in paralel sa mentina orientarea pro-sovietica a tarii. Razboiul civil a continuat insa, iar supravietuirea guvernului de la Kabul era pusa sub semnul intrebarii.
Pentru URSS, situatia devenise grava. Guvernul pro-sovietic care urma directivele de la Moscova era in pericol de a fi rasturnat. Mujahedinii erau inamici declarati ai URSS, iar evenimentele din Iran erau o gura de oxigen pentru ideologia fundamentalista pe care o promovau. Din perspectiva sovietica, situatia impunea o interventie rapida. La sfirsitul lui decembrie 1979, trupele sovietice au intrat in Afganistan cu 10.000 de soldati. Sovieticii afirmau ca guvernul Amin i-a invitat sa restabileasca ordinea, dar in cursul primei interventii Amin a fost ucis, se pare chiar de trupele sovietice. Babrak Karmal, un membru al factiunii parse din partidul Kalaq (marxist-leninist) a fost instalat de sovietici ca presedinte al statului, fiind adus din Cehoslovacia.
Ajutorul SUA pentru mujahedini
Cind a inceput razboiul din Afganistan, administratia Carter a decis, pentru a face fata expansiunii sovietice, sa recruteze, sa inarmeze, sa antreneze, sa finanteze si sa desfasoare o armata de mercenari voluntari. Au fost adunati musulmani din toate colturile lumii, inclusiv afro-americani. Toate aceste recrutari au fost facute cu girul CIA. Recrutii au fost instruiti fie de responsabili ai CIA, fie de ofiteri apartinind serviciilor secrete militare pakistaneze, care la rindul lor au fost formati in SUA. Dupa realegerea lui Reagan, in 1984, acest program de ajutor militar a fost imbunatatit substantial, deoarece administratia urmarea acordarea de asistenta miscarilor anticomuniste din lumea a treia. Razboiul din Afghanistan a luat o alta intorsatura la inceputul anului 1987, cind rachetele portabile Stinger, furnizate de CIA, au inceput sa intre in posesia rezistentei. Foarte repede, sovieticii pierd spatiul aerian, iar influenta lor asupra acestei tari muntoase si salbatice, scade. In fruntea celor 15.000 de combatanti ai gherilei (cea mai puternica fiind cea din munti), comandantul Ahmed Shah Massoud si alti citiva lideri au ingenuncheat puternica armata sovietica.
Esecul sovietizarii, inceputul talibanizarii
In 1986, Moscova a facut o schimbare interesanta, schimbindu-l pe radicalul Karmal cu generalul Mohammad Najibullah. Mujahedinii deveneau un adversar din ce in ce mai redutabil, sprijiniti de SUA. Pe plan intern, linia politica de la Kremlin se schimbase. In 1986, pentru prima oara, un lider sovietic a recunoscut ca URSS se lupta in Afganistan pentru o cauza pierduta. Mihail Gorbaciov a vorbit despre conflict ca despre "o rana singerinda", moment care a coincis cu tratative secrete intre guvernele sovietic, pakistanez, american si mujahedini. Acestea au culminat cu acordul de la Geneva, din 1988, cind URSS a acceptat sa-si retraga trupele pina la 15 februarie 1989. Ultimul sodat sovietic care a parasit Afganistanul a fost generalul-locotenent Anatoli Malinkov, care a trecut pe jos frontiera afgano-sovietica.
Dupa caderea fostului regim prosovietic de la Kabul, in 1992, razboiul civil din Afganistan a fost marcat cu precadere de schimbari la nivelul raportului de forte si de obedienta. Puternicul vecin pakistanez este banuit ca a contribuit la ascensiunea la putere a talibanilor, din 1994. Omul Moscovei, Najibullah, a fost spinzurat. Nici cu instalarea talibanilor, care au impus sharia, legea islamica, lucurile nu s-au linistit. Afganistanul este scena unui razboi crunt intre talibani si rivalii lor, care stapinesc o portiune mica din teritoriul tarii. In sapte ani, "studentii la teologie" au reusit, progresiv, sa cucereasca peste 90 la suta din teritoriul afgan. Liderul opozitiei, Ahmed Shah Massoud, a murit saptamina trecuta, asasinat. Suspectul principal pentru organizarea atentatelor de saptamina trecuta din SUA, Osama bin Laden, este "oaspetele" regimului de la Kabul. Decizia pe care SUA trebuie sa o ia este daca vor capul lui ben Laden sau plecarea talibanilor.
Motivele Moscovei
De ce au intervenit, totusi, sovieticii in Afganistan? Primul raspuns ar fi ca la Moscova la acea vreme, erau destui lideri, chiar militari, care apreciau ca aceasta tara este o cucerire a socialismului care trebuie aparata cu orice pret. Un al al doilea motiv ar fi dorinta Moscovei de a stopa inaintarea curentului fundamentalist islamic, promovat de liderii religiosi ai revolutiei islamice din Iran, deoarece fundamentalismul era promovat de mujahedini. Scenariul apocaliptic al acestei variante ar fi fost instalarea, la Kabul, a unui guvern islamic, care ar fi devenit principalul aliat al Iranului. Un al treilea motiv, nu mai putin important, ar fi teama URSS ca intregul curent fundamentalist sa se extinda in republicile sovietice in care locuiau multi musulmani, ceea ce ar fi o puternica instabilitate interna in URSS. Apoi, mai era ceva la care sovieticii se gindeau de mult timp: accesul spre zonele cu zacaminte de petrol din Golful Persic si posibilul acces la Oceanul Indian. In plus, din punct de vedere militar, au existat speculatii potrivit carora Moscova a vrut sa testeze in Afganistan performantele armamentului conventional de care dispunea. (M. CHIPER)