A, ah, aha, anarhism!

Mai multi tineri, dintre care unii veniti chiar din Iasi, au fost retinuti de Politia bucuresteana pentru ca detineau "materiale inflamabile", probabil, periculoase pentru cosmeliile din Capitala noastra devenita peste noapte buric al mapamondului. Mai pe intelesul publicului larg, acei protestatari pasnici s-au facut vinovati pentru ca aveau in dotare pancarte (neipregnate cu substante ignifuge?) si citeva sprayuri cu vopsele (diluantul, bata-l vina, poate sa arda!). Bineinteles, e doar o intimplare faptul ca mesajele tinerilor contineau lozinci pacifiste, anti-N.A.T.O.

Etichetele puse cu prea mare usurinta ma enerveaza. Deja sint agresat mediatic de prea multii "teroristi" care ameninta planeta si care sint vizibili mai degraba pe hirtiile ziarelor decit in hartile si cartile geo-politice. Deunazi, cu prilejul nefericitelor arestari, am re-auzit, dupa o indelunga absenta, cuvintul "anarhist". M-a cuprins groaza. Inainte, se folosea eticheta "dusman al poporului" pentru cel care fusese banuit ca doreste sa rastoarne ordinea statala. In ochiul public, posesorii de sprayuri devenisera inamicii natiei.

A, ah, aha, anarhism! Ca orice indignat cetatean amenintat si neturmentat m-am pornit repede sa intreb in stinga si in dreapta pentru a ma dumiri daca trebuie ori nu sa-mi apar degraba Patria si neamul cu bardita si ciocanul. Si uite ce-am aflat. Iesenii mei "anarhisti" se imbraca in negru, string bani, mincare si haine pe care le daruiesc unor copii ai strazii, se aduna pentru a privi impreuna documentare anti-globalizare si filme artistice facute de Chaplin ori alti regizori considerati a fi "anti-sistem", schimba intre ei carti sau idei "tari", deoarece unii tineri sint studenti la stiinte politice, mai militeaza pentru drepturile femeilor, pentru scoaterea din consum a tuturor alimentelor obtinute din produse modificate genetic si, daca au spatiu, protesteaza prin tirg atunci cind se taie copacii pentru cite o constructie. In plus, unii asculta cu placere cintecele lui Manu Chao (acela cu "Me gustas tu"). Grav! Foarte grav! Situatia este dramatica.

Tinerii domni au din toate cite putin. Culoarea neagra este un simbol. Nu neaparat anarhist. Rockerii, satanistii, modistii, vaduvele si monahii o agreeaza. Ajutorarea sarmanilor poate fi si o dovada de bun simt civic dar si o manifestare a intrajutorarii ce submineaza puterea statului paternalist. Feminismul are si o latura extrema, inglobata in anarhismul contemporan. Drepturile copacului verde si al porumbului "imbunatatit" preocupa orice partid al "verzilor" sau ecologistilor. Iar cu versurile melodiei "Politik kills" compusa de Manu Chao cred ca sint multisori de acord, fie din dreapta, fie din stinga tarabei cu partide. I-auzi una: "Politica are nevoie de voturi, de mintea noastra, de minciuni si de ignoranta; politica are nevoie de droguri, bombe si singe". I-auzi doua: "Politica omoara".

Hai sa fim o tira drepti. De aici si pina la ideea ca Statul trebuie abolit pentru ca ingradeste libertatile individuale mai este ceva cale de batut, muzica de cintat si apa pe Bahlui de scurs. Daca ne ard cuvintele din pancarte si vopselele din sprayuri, atunci sa punem pe foc toate cartile lui Bakunin, Kropotkin, Tolstoi, Proudhon, Stirner, Goldman, Bookchin, Wolff si, de ce nu, ale teoreticienilor postmodernismului, pentru ca si dumnealor cam intorc ordinea lumii cu josul in sus.

Mie, unuia, deocamdata, imi produc arsuri – la stomacel! – doar clatitele flambate servite la receptiile politicienilor nesatui si declaratiile flamboiante ale ipochimenilor ce conduc state si popoare cu mai putina grija decit avea bunicul atunci cind mina o caruta cu stiuleti.