Am dat dracului televizorul!

Dintre mai multele solutii date de domnul profesor Al. Calinescu pentru a scapa de televizor, eu am ales una simpla: am intors masuta cu tot cu televizor cu fata la perete. Totodata am asezat pe televizor gutui si mere, ca sa mai dispara mirosul de mitocanie si prost gust emanat dinspre televizor. Sigur, ca sa dispara complet izul acefalic, ideal ar fi fost sa pun televizorul in baie, dar s-a opus sotia, prea ar fi fost mare dispretul: "Macar pentru doamna Elena Milea!", mi-a zis. "Pentru doamna Elena da, ai dreptate. Dar peste parasutele celelalte de la meteo ar fi meritat sa trag apa".

Si uite asa am scapat de cutia de fabricat iluzii. Nimeni nu-mi mai induce ideea ca as putea cistiga la bingo, ca as putea sa dau "un simplu telefon", sa desfac un capac, sa cumpar cit mai multe produse de nu stiu ce, ca sa particip la nu stiu ce concurs. Si nimeni nu ma va mai deziluziona cind nu voi cistiga nimic din toate acestea. Si nimeni n-o sa ma mai indoape cu filme proaste, cu Vacanta Mare, cu trupe care topaie, icnesc, se scalimbaie, behaie cu accent strain. Televiziunea este inferioara celorlalte mijloace de comunicare. Daca vreau ultimele stiri politice, le pot afla de pe o agentie de stiri sau din ziare. Redactorii de la tv te obliga sa stai o gramada de timp in fata micului ecran intr-o stare de pasivitate spirituala si iti baga pe git ce vor ei. Ziarele le rasfoiesti si alegi ceea ce te intereseaza. La tv nu ai cum sa tai, sa selectezi, sa revii. Ca sa citesc o carte, nu am timp sa stau dupa miezul noptii, ca sa aud un comentariu despre ea. Chiar daca acel comentariu il face ilustrul Dan C. Mihailescu. Teatrul la tv aproape lipseste. Cica n-are rating. (Ah, blestematul acesta de ra(ha)ting!) si, oricum, nu se compara teatrul tv cu cel din sala de spectacol. Orice spectacol este net superior celui de la tv.

Televiziunea nu poate fi superioara decit la capitolul cantitate. Cantitate si lipsa de criterii. Sa fiu iertat, dar eu ma consider un elitist si nu-mi convin, ba-mi si fac greata, concesiile facute gustului majoritar si modei. In general, nu suport standardele, iar televiziunile se adreseaza prea multora in acelasi timp. Standardele acestea sint tot mai jos, ca emisiunile sa placa la cit mai multi. Nu va cer sa ma aprobati intru totul. Fiecare sa se uite la tv cit ii place, dar pe mine va rog sa ma scutiti de o asemenea timpenie.

Nu-mi place televiziunea si pentru ca minte. E o pseudo-realitate care amesteca realul cu iluzia si minciuna. Chiar daca se mai strecoara si oameni de valoare si de bun simt, acestia sint fagocitati de imensitatea analistilor, a politicienilor, a comentatorilor sarlatani de tot felul, care construiesc imagini eronate, mincinoase despre trecut, prezent si viitor, ii dau false iluzii consumatorului. Caci cum sa judece un adolescent care o ia de la televiziuni drept model pe Nicoleta Luciu, bunaoara? Are pictoriale in Playboy, e imaginea Xavier-Laureant, are bani… Pe cind diriga vine cu aceeasi rochitica la scoala de ani de zile, ba mai face si greva ca nu-i ajunge salariul. Discursul frumusetilor siliconate de la televiziuni, al macho men-ilor, al manelistilor convinge pe tineri mai ceva ca discursul profesorului de la clasa. Ca dupa aceea va da piept tinarul nostru cu cerintele pietei europene a muncii si va fi tare dezamagit, e alta chestiune. Si nici atunci, cind va fi cumplit de dezamagit, nu va realiza ca dezamagirea lui e datorata televiziunilor.

Am pus la colt televizorul si pentru ca aduce vesti proaste. M-am saturat de coruptie, de scumpiri, de babe violate si eviscerate, de asasinate, sinucideri, de cresteri de taxe, de uragane si incendii. Nu stiu ce instict masochist ne face sa urmarim toate acestea si sa ne plictisim. Caci asta mai face televiziune: pina la urma plictiseste. Dar ce plictisala: colosala, de-ti vine sa-ti bati copiii, sa-ti pui juvatul de git. Ma plictiseste Catalin Botezatu cu moaca lui de crai batrin si lichea, ma plictiseste cinismul de Ferentari al lui Mircea Badea, mi se face sila de gingavelile fotbalistilor dupa un nou esec sau ale lui Ion Cristoiu, cu figura lui de Cocosila "ot", intors in poiana lui Iocan dupa citiva ani de invatatura la seral (cum i-a zis cineva).

Iata de ce prefer sa vad aceeasi caseta cu un film al lui Chaplin si sa rid cu lacrimi, prefer sa citesc inca o data "Un veac de singuratate" sau sa ascult iarasi Andante din Concertul 21 de Mozart. Cine vrea nu are decit sa se iluzioneze cu televizorul, sa se plictiseasca masochistic, sa fie mintit si sa se complaca in vesti proaste. In ceea ce ma priveste, am dat dracului televizorul!