Arta si destin

Destinul uman a interesat din cele mai vechi timpuri pe oameni si s-au supus lui atit de voie, cit mai ales de nevoie. Uneori a fost privit ca o fatalitate. Ideea potrivit careia ce-ti este dat in frunte ti-e pus invita la acceptarea destinului, desi unii au incercat sa-l infrunte. Toata literatura dramatica a grecilor, de pilda, face trimitere la asemenea concept. Exista, desigur, destinul individual, dar functioneaza si unul colectiv. Popoarele, ca si oamenii, nu se prea pot impotrivi lui. Arta a explorat constant tema si unii au avut harul de a spori cunoasterea acestei dramatice relatii.

Incitanta, desigur, propunerea tinerei plasticiene Madalina Berzentu, care a elaborat o intreaga expozitie de arta decorativa pe o asemenea dificila tema. La Galeriile Tonitza, din Lapusneanu, artista gloseaza pe aceasta tema, incitanta si complexa, dificila si provocatoare pentru spiritele elevate. Nu intimplator, arta ei porneste chiar de la o imagine simbol, unde ideea destinului cuprinde, in fapt, chiar destinul sau de creator. In plan romanesc, destinul este privit ca soarta, ca parcurs si finalitate previzibila. Arta este, alaturi de credinta, o dimensiune a acceptarii sau a luptei cu destinul prin provocarea sau asumarea limitelor.

Lucrarea-concept asociaza ideea unei compozitii, privita ca o ipoteza de lucru, de asumare sau retinere fata de polisemantismul interpretarilor. A ajunge la abstract este solutia antinarativa a viziunii, unde suportul textil permite accesul la geometrii inefabile. Structura materiei se spiritualizeaza si produce inevitabile introspectii. Ideea fluiditatii, a curgerii face ca mobilitatea formelor textile, tesute sau marcate de suprafete de materie, sa devina un fel de colaje a caror volumetrie induce ideea de armonie a ansamblului. Privitorul este invitat sa participe la un dialog interactiv cu imaginea, astfel, Primul pas fiind similar cu debutul unei initieri. Fluiditatea formelor asigura ideii metaforice de baza cursivitatea materiei si interrelatia dintre parte si intreg. Ansamblurile compozitionale trebuie privite din perspectiva trecerii formelor dintr-un registru intr-altul, asigurind coerenta ansamblului. Trecerea este momentul, ca potentialitate, al desprinderii de elementele fizice, anticipind momentul sacralizarii prin spirit. Desprinderea sugerata prin efilarea formei si materiei textile, reliefurile volumetrice ale suprafetei induc relatia dintre plinuri si goluri, ca sugestie a planului si spatialului. Desprinderea vizeaza totodata o trimitere la mitul lui Icar, cel interesat de depasirea prin zbor a constringerilor fatale ale gravitatiei. Desprinderea este premisa libertatii, a depasirii limitarilor concretului, ale fizicului.

Raporturile dintre parte si intreg sugereaza si un alt mod de lectura plastica, anume acela al proportiilor ca expresie desavirsita a armoniei universale. Madalina Berzentu are suficiente resurse imaginative spre a putea sugera in alte compozitii relatia Frinturii, care presupune relatia dintre parte si intreg. Structura formelor distribuite pe suprafata presupune un bun raport intre ideea concept si, in acelasi timp, recursul la structura si culoare. Pretioase ca niste brocarturi medievale, elementele de suport, dantelaria firelor ce omogenizeaza ansamblul exprima aerul princiar al acestor exprimari ideatice. Partea asteapta rabdatoare intregul si relatia lor compozitionala are un efect direct asupra cititorului de imagini si de idei.

Pasajele asupra carora staruie sint un fel de exercitii de respiratie inainte de a formula o concluzie asupra unui demers, unde inteligenta o face sa inteleaga ceea ce exista ca potential creator in fiinta sa. Oricum, acest tip de expresie, sincrona cu valorile artelor textile, vizeaza permanente forme de emancipare ale viziunii si expresiei in linia unei modernitati care tinde mereu spre sinteze si pledoarii in favoarea simbolurilor ca mesagere ale spiritualului. In fine, Pasajele sint puntile de legatura dintre cunoscut si necunoscut, trecut si prezent, aici si acum, intr-o complementaritate logica si naturala.

Madalina Berzentu si-a probat cu succes capacitatea inovativa in plan artistic si a marcat inca un punct in palmaresul personal, dar si al artelor decorative iesene. Viitorul domeniului nu suna, dar arata bine…