Bancuri politice

Primesc zilnic in casuta virtuala de e-mail mesaje cu felurite bancuri. De vreo doi ani, cred, numarul bancurilor cu personaje politice a inceput sa creasca simtitor in reteaua al carei capat ajunge la mine. La inceput, poantele aveau un specific benign, sanctionind presupusele marci de personalitate ale eroilor: "Exista patru stari ale materiei: lichida, solida, gazoasa si Gigi Becali". Vremea si criza au schimbat tendinta. Tonul si tiparele au devenit mai sumbre, iar poantele s-au ingrosat in zona registrului funebru. De la "Bleaga" si "Vicleanu" s-a ajuns la "Funebriu", de la culmea somnului ("Sa te culci presedinte si sa te trezesti prostanac") s-a trecut la culmea crizei ("Sa te imprumuti de bani ca sa cumperi un cadou pentru Boc"), de la glumitele cu Gigi Becali ("Gigi Becali nu face flotari, le cumpara gata facute"), s-a ajuns la subintelesuri cu lunetisti (Doi tipi la un miting: "- Doriti binoclul sa-l vedeti mai bine pe Presedinte? / – Nu, multumesc, am pusca cu luneta!"). Registrul funebru face casa buna cu registrul infractional. Stiati, de pilda, care-i diferenta dintre Nelson Mandela si Traian Basescu? Mandela a stat in puscarie inainte sa fie presedinte. Dar care-i deosebirea dintre Emil Boc si un condamnat la moarte? Lui Boc nu i s-a facut inca injectia letala. In relatie de buna vecinatate cu tema mortii se afla si tema nebuniei, bine reprezentata in mentalul colectiv: "Vadim, Becali si Basescu, la o masa rotunda. Vadim: Pe mine m-a trimis Dumnezeu sa fiu presedintele Romaniei! Becali: Ba eu sint trimisul Lui! Basescu: Sinteti nebuni amindoi, nu v-am trimis pe nici unul!".

Din punct de vedere tematic, cele mai multe bancuri ating problema saraciei, aspect ce explica revirimentul bancurilor de odinioara. S-au schimbat doar figurile, fondul isi pastreaza actualitatea. Tiparul "Nea Nicu si Leana" se prelungeste astazi in bancuri din categoria "Traian si Elena". A renascut modelul glumelor cu dictatorul reales la al Y-lea congres. Au inviat si poantele despre cultul personalitatii: "Care este deosebirea intre Dumnezeu si Traian Basescu? Dumnezeu nu se crede Traian Basescu". Ofensiva vechiului impotriva noului se observa in reactivitatea bancurilor "chimice" transmise de "Radio Erevan": "- Se poate pune baza pe Guvern? – Se poate, dar va recomandam acidul!". Antipatia pentru Conducatorul Luminat supravietuieste in bancurile despre serifii politici ai zilelor noastre. Iata citeva mostre: "Victor Ponta devine, pe zi ce trece, mai «geoana» decit predecesorul sau", "Crin Antonescu, la o intrunire electorala: Basescu v-a furat vreme de 5 ani… Dati-mi si mie o sansa!", "Gigi Becali a invins soarele intr-un concurs de stralucire".

Multe dintre bancurile aflate actualmente in circuit sint, asadar, variatii pe aceeasi tema, lipsa de noutate a subiectului fiind compensata de schimburile de roluri intre protagonisti si de mutatiile situationale (ieri, comunism, azi, capitalism). Totusi, ceea ce deosebeste bancurile politice romanesti de bancurile politice ale altora este nota inconfundabila de "smecherie" care defineste eroul, care s-a dat de trei peste cap si s-a transformat din politruc in politician. Asemenea trucajelor ieftine din filmele cu buget redus, smecheria profesata in politica atrage atentia prin coloritul gros, tipator si neplacut din care se plasmuiesc, mai apoi, deformarile expuse in coloratura bancurilor.

In primul rind, personajul politic din bancuri este lipsit de consistenta ideatica si discursiva: "Ce a facut poporul in mandatul presedintelui Geoana? A dormit!". Adesea, reprezentarea unor asemenea slabiciuni se realizeaza in trei timpi, poanta fiind o condensare dulce-amaruie a realitatii: "1. Basescu, inainte de alegeri: Sa traiti bine! 2. Basescu, dupa un an de mandat: Sa traiti! 3. Basescu, dupa doi ani de mandat: Mai traiti?".

In al doilea rind, protagonistul este infatuat, infumurarea fiind proportionala cu lipsa de margini a prostiei: "Stiti de ce au parlamentarii salarii asa de mari? Pentru ca prostia se plateste". Tiparul mai vechi al prostului fudul este "altoit" cu sugestii grave, usor de descoperit in viata de zi cu zi: lipsa de contact cu realitatea ("Intrebare pentru parlamentari: Se poate trai din salariu? Raspunsul lor: Nu stim, nici n-am incercat!), coruptia ("De ce pedepseste statul roman furtul din buzunare? Pentru ca nu suporta concurenta!") si impozitarea aberanta ("Prim-ministrul si ministrul de finante pleaca de la Guvern: – Ce zice, sefule, face ministrul de finante o propunere tovaraseasca, luam si noi ceva? – De la cine sa mai luam?").

Cea mai sugestiva intre trasaturi imi pare a fi viclenia ieftina, de conjunctura, dublata de o ipocrizie maiastra. Daca cineva s-ar apleca sa analizeze, din punct de vedere caracterologic, bancurile politice romanesti, ar face multe observatii pe seama lipsei de scrupule care ii permite eroului-politician sa-si manifeste, chiar si in Lumea de Dincolo, personalitatea stridenta, lipsita de substanta morala. De exemplu, o gluma cu nuante sinistre avanseaza ideea ca pina si Necuratul se teme sa nu i se ia 25% din Iad, daca i-ar primi acolo pe autorii "reformei" prin care se urmareste modernizarea institutiilor statului. Sa nu ne lasam sedusi de aparitia, in poantele citate, a diverselor nume din zilele noastre. In viitor, numele vor fi altele, dar profilul uman surprins in bancuri isi va pastra, cel mai probabil, pertinenta. Alte masti, aceeasi piesa, alte guri, aceeasi gama. Pe alocuri, importul de tipare umoristice din alte culturi prinde de minune, daca subiectul uman straluceste prin simplitatea alter-ului sau umoristic: "Gigi Becali nu are acces la internet, internetul are acces la el". "Lumea a fost facuta in urma unui proiect finantat de Gigi Becali". "Gigi Becali sta cu viteza luminii".