Crulic

 De netrecut cu vederea, Crulic (regizor Anca Damian) a fost cel mai insolit film romanesc al anului trecut, cu o cariera scurta in cinematografe, dar una in continua dezvoltare in mediul festivalier. Primul film de animatie romanesc dupa 20 de ani, Crulic a preluat intr-un mod inspirat moda si estetica filmelor documentare personale de animatie, lansata in 2007 de Persepolis si continuata in 2008 de Vals cu Bashir. Tratind experienta personala a unui participant la invadarea Libanului de catre Israel, Vals cu Bashir conferea un sentiment complet nou relatarilor despre razboi. Prin caracterul ei ludic, animatia reusea, pina la un punct, sa ridice o parte din valul durerii si al apasarii, pe care filmele de razboi le-au inculcat de-a lungul vremii in mintea publicului spectator. In acelasi fel, Persepolis transmitea sentimentul de oprimare al regimului islamist iranian printr-un mix aparte de senzatii oferit de animatia cu iz de copilarie. Incintat de calitatile artistice, de poveste, ale animatiei, publicul spectator inghite pe nesimtite hapul unei realitati oribile.

Ca si in Vals cu Bashir, animatia romaneasca porneste de la un eveniment tragic, moartea cetateanului roman Claudiu Crulic intr-un spital polonez. Dupa ce fusese acuzat de furt si inchis pe nedrept, Claudiu Crulic apelase la singura arma pe care o mai credea eficienta, in situatia lui de muncitor la negru. Patru luni dupa ce a intrat in greva foamei in semn de protest fata de actul de acuzare, Claudiu Crulic s-a stins in absenta oricarui ajutor real din partea autoritatilor poloneze sau ale celor romanesti. In urma scandalului diplomatic declansat, ministrului roman de Externe, Adrian Coroianu, si-a prezentat demisia.

Ideea regizoarei si scenaristei Anca Damian a fost sa integreze in docu-reconstituire perspectiva lui Crulic de dupa moarte. Prin vocea lui Vlad Ivanov, Crulic isi povesteste istoria de „dincolo", inspirind filmului un gust macabru de comedie neagra: „Pi patru februarii, maici-mia si sori-mea vin la Cracovia. Nu m-o mai vazut di cateva luni, da’ nu din cauza asta li iesti greu si ma identifici. Adevaru-i ca in citeva luni eu m-am schimbat di tat. In primu’ rind is mort. In al doilea rind, am cu vreo 30 di kilogrami mai putin si cu toati ci m-am blocat la 33 de ani, parc-as avea cel putin 70." Dupa expozitiunea situatiei post-mortem in care se afla, Crulic purcede a-si relata amintirile din copilarie, poate cea mai luminoasa parte a filmului.

Nominalizati pe generic la capitolul  animatie, animatorii Dan Panaitescu, Raluca Popa, Dragos Stefan, Roxana Bentu si Tuliu Oltean par adevaratii realizatori ai filmului. Concepute intr-o suita variata de stiluri si tehnici, secventele de animatie contin surprize creative si artistice la fiecare pas, un univers vizual strain si nou pentru un public dezobisnuit de atitia ani sa mai vada animatie romaneasca. Aducind pe alocuri chiar a demonstratie de virtuozitate, Crulic e poate cel mai compozit, mai complex-vizual film romanesc realizat in ultimul timp.

In ce priveste dramaturgia, sint lucruri de obiectat, insa orice critica ar trebui privita din perspectiva imensului pas inainte, pe care Crulic il realizeaza prin inventivitate si variere a mijloacelor de expresie vizuala. Astfel, din momentul in care Crulic, in inchisoare, isi incepe „calea spre dincolo", dramaturgia joaca un rol secundar. Lipseste, academic vorbind, a doua rasturnare de situatie, care invirte povestea si destinul personajelor in orice scenariu clasic. Protestul lui Crulic, manifestat prin greva foamei si scrisori catre auroritatile poloneze si romane, e prezentat in paralel cu conditia din ce in ce mai precara a sanatatii sale. Pina la moartea sa si sfirsitul filmului. In ciuda deliciilor vizuale consecvente, spectatorul se afunda fara scapare in destinul lui Crulic, experienta de vizionare transmitind mai grav si mai urgent lipsa de speranta, mai ales ca moartea personajului era un adevar stiut inca de la inceput. In acest punct, se pune intrebarea daca un film bun este facut din intorsaturi de scenariu, care tin spectatorii „pe virfuri", pentru a le da lovitura de gratie la final (cazul „Vals cu Bashir", care se termina cu imaginile filmate – primele si ultimele din filmul de animatie – ale celui mai feroce masacru israelian in Liban) sau daca documentul, in Crulic – parcursul lui Claudiu catre moarte – se cere urmarit si reprezentat cu fidelitate, pentru o empatie mai intima cu situatia oglindita. Eu tind sa favorizez prima varianta, mai ales ca optiunea pentru genul de animatie ingaduie din principiu o anumita libertate creativa, inclusiv dramaturgica.

Indiferent cita rezistenta poate avea un public la istoria mortii lui Crulic, filmul il va lovi ca un produs foarte departe de ce se intelege in general prin film romanesc. De la animatie la muzica, la cea de-a doua voce narativa, obiectiva, Crulic pare un produs european cu accent moldovenesc, ilustrat de o echipa de animatori talentati, care sper ca vor mai avea ocazia sa lucreze pentru cinema.

Publicitate și alte recomandări video