Cui i-e frica de Tribunul ceausist si de ce?

Lavinia Sandru, vicepresedinta PIN, a relansat discutia colaborarii lui Corneliu Vadim Tudor cu Securitatea ceausista, lucru care mie mi se pare binevenit. Dupa cum stiti, CV Tudor a primit acum doi ani de la CNSAS, gratie votului dublu al lui Onisoru, presedintele de atunci al Consiliului – care a neutralizat astfel voturile lui Dinescu, Plesu, Patapievici si Secasiu -, certificat de constiinta curata. Asta in ciuda faptului ca revista de scirbavnica amintire Saptamina – in care se facea politie politica la lumina mare – exista in colectiile bibliotecilor. Sau in ciuda faptului ca atitia scriitori care au avut in vreun fel sau altul de suferit de pe urma atacurilor din aceasta publicatie traiesc si pot depune marturie…
Ca invitata la emisiunea 100%, Sandru a fost luata insa la refec de Robert Turcescu, pe motiv ca ea a dat drept trufanda ceea ce era marfa invechita: o delatiune a lui CVT la curtea unui Aron Bordea, publicata deja in ziarul Ziua acum vreo doi ani. Bun, documentul nu era inedit si, deci, nici „tulburator”, cum l-a prezentat Lavinia Sandru in promo-ul conferintei de presa tinute de curind. Dar daca nu e nou si nici „tulburator”, documentul si-a pierdut oare valabilitatea? Eu cred ca nu, el tot o delatiune ramine, prin urmare rediscutarea dosarului autorului ei e necesara. Cu atit mai mult cu cit Vadim Tudor, cu cinismul lui caracteristic, vrea sa-i puna acum la colt pe altii – ca, de pilda, Basescu – pentru presupusul lor colaborationism, si cu atit mai mult cu cit vedem cu ochiul liber ca pe scena romaneasca lucrurile se complica: personaje cu angajament, dar fara delatiuni traumatizante, sint victimizate la singe, in timp ce personaje fara angajament, dar care au produs si produc, la lumina mare, mult rau o duc bine merci!
Spre surpriza mea, Turcescu nu a pus asa problema, el era doar foarte nervos. Sincera sa fiu, nu am inteles enervarea lui impotriva Laviniei Sandru si nici faptul ca se fixase, cu incapatinare, numai pe un aspect al situatiei discutate, si anume ca parlamentara a prezentat drept trufanda vechitura de delatiune a lui CV Tudor, amintita mai sus. Pai daca nu ai prezentat-o d-ta!? i s-a replicat. Si mai nervos, Turcescu, i-a raspuns ca nu avea rost sa o mai prezinte si el, de vreme ce fusese publicata de ziarul Ziua! E drept, jurnalistul incerca sa fie impartial: nu poti sa-l acuzi pe CV Tudor de politie politica daca CNSAS i-a dat certificat de buna purtare si daca, mai mult, o autobiografie a lui CV Tudor, recent dezhumata, arata ca Tribunul a refuzat colaborarea cu „cooperativa”, preferind sa lucreze „oficial”. Insa eu, drept sa spun, in loc de „obiectivitate”, ma asteptam ca acest VIP al jurnalismului sa-si puna si sa puna o serie de intrebari, cum ar fi: e corect oare sa iei de bune patalamaua data lui Vadim de Onisoru-si-el-de-trista-amintire si acea autobiografie? Sau: e normal sa fie trecuta cu vederea propozitia trubadurului lui Ceausescu Nicolae, cum ca dumnealui a preferat sa lucreze „oficial”, adica – in traducerea mea libera – sa-si execute public dusmanii in Saptamina, in vremuri in care cei executati nu aveau drept la replica si la aparare? Sau: e drept ca ofiterii de securitate sa fie lasati in pace in timp ce colaborationistii, multi in fapt ei insisi niste victime ai regimului comunist, sint luati la intrebari?
Or, Turcescu, in emisiunea cu Sandru, si multi altii ca el nu par a vedea astfel lucrurile. Ce poti sa spui? E treaba lor. Mie insa, repet, rediscutarea cazului Vadim mi se pare foarte oportuna si e meritul Laviniei Sandru ca a provocat-o. Si femeia are dreptate, simpla publicare a delatiunii cu pricina nu este suficienta. Ea trebuia sa provoace o adevarata campanie de presa. Cum – spun eu – tot campanie de presa trebuia sa stirneasca si decizia CNSAS prin care tribunul a fost declarat porumbel. Si n-a stirnit, sa nu se enerveze Turcescu. Daca va amintiti, Protestul pe care l-am initiat impotriva deciziei CNSAS, semnat de foarte multe nume cunoscute din Iasi, din tara si din diaspora si publicat de Ziarul de Iasi la 20 octombrie 2004, nu s-a bucurat de sprijinul cuvenit si asteptat. A fost ignorat de multe VIP-uri jurnalistice, inclusiv de Turcescu, si de mare parte din mediile romanesti : doar 22, Academia Catavencu si Ziua, citeva posturi importante de radio – BBC si RFI – si o mica televiziune ieseana, TLM, l-au preluat. Asta este. Insa, cum totul se plateste, vedem la ce derapaje se ajunge cind lucrurile nu sint descilcite la timp: executii publice ale unor oameni care par mai curind victime. In timp ce Tribunul ne balacareste ca la usa cortului si latra la noi cu spume tricolore la gura. Pacat, e si vina presei pentru o astfel de situatie. Doar stiti vorba ca trebuie sa pui ceainicul la punct cit inca nu se crede locomotiva.