De ce sint proaste legile la noi in tara

"Este un aparat deosebit", cu aceste cuvinte incepe strania descriere a unui complicat mecanism de tortura ce troneaza mica vale "imprejmuita de jur imprejur cu povirnisuri golase", din Colonia penitenciara a lui Franz Kafka.  Exploratorul, ratacit in aceasta lume a formelor, este invitat de noul comandant al lagarului sa asiste la executia unui soldat, pentru neglijenta in timpul serviciului si atitudinea sa recalcitranta fata de superiori. Condamnatul este atit de absorbit de aceasta masina a mortii, incit devine mai supus decit un ciine. El ar putea, noteaza Kafka, sa fie lasat sa umble liber prin colonie, fara sa existe riscul sa dispara. Ar fi necesar "un simplu fluierat", pentru ca osinditul sa "vina singur" de oriunde ar fi si sa se intinda pe "patul"  aflat dedesubtul "grapei" prevazute cu ace de insertie, ce urmeaza sa-l sfirtece bucatica cu bucatica, nu inainte insa de a-i inscriptiona pe corp porunca pe care a incalcat-o. Pentru a demonstra cit de perfect este aparatul construit in vremea glorioasa a vechiului comandant, ofiterul (ramas singurul adept al acestei metode de executie), pledindu-si cauza in fata exploratorului, elibereaza condamnatul si isi ofera trupul drept ofranda complicatei masinarii (care merge din ce in ce mai hodorogit), transformindu-se in victima si in propriul sau calau.
Aceasta povestire a lui Kafka mi-a revenit in minte la sfirsitul lecturii cartii Dialoguri provocate cu Valer Dorneanu, de Adi Cristi, a carei lansare a avut loc nu demult la Casa de Cultura a Municipiului "Mihai Ursachi". Cartea are, in principal, meritul de-a dezvalui modul cum functioneaza mecanismul de putere al unui "stat de drept". Desigur, analogia dintre cartea lui Adi Cristi si povestirea lui Kafka li se va parea multora, pe buna dreptate, fortata. Aceasta cu atit mai mult cu cit dialogurile provocate cu Valer Dorneanu se desfasoara  pe un ton cit se poate de civlizat, iar confesorul (deputatul) se dovedeste a fi un om pe cit de pasnic, pe atit de scrupulos in ce priveliste dezvaluirile. Nimic inspaimintator nu gasim in aceste confesiuni, ci, dimpotriva, avem de-a face cu un confesor care, prin intreaga sa conduita, da dovada de onestitate si spirit civic mai rar intilnite pe malurile Dimbovitei. Cind am facut aceasta analogie nu m-am gindit insa la cartea in sine, cit la mecanismul puterii pe care-l descrie, in citeva memorabile pasaje, interlocutorul lui Adi Cristi. Valer Dorneanu e un legiuitor. Prin urmare, punctul lui de vedere e al unui om care vine din interiorul sistemului si cunoaste in amanunt modul cum functioneaza toate angrenajele sale.
Omul politic Valer Dorneanu nu e un produs istoric singular. Sansa lui, ca si a altora, se datoreaza in mare parte schimbarilor ce s-au produs in societatea romaneasca dupa rasturnarea vechiului regim. Nu revolutia in sine, ci necesesitatea crearii unui nou sistem legislativ l-a scos din anonimat si l-a propulsat in prim-planul scenei noastre politice. Mentalitatea sa e acea a unui om obisnuit sa traiasca departe de lumina reflectoarelor. Figurinele care se invirt pe scena ii creeaza, deopotriva, respect, dar si o oarecare teama, daca nu chiar repulsie. El se fereste, pe cit e posibil, sa intre in rolul unui personaj principal. Istoria, insa, il impinge mereu in fata, si legiuitorul, incetul cu incetul, dintr-un slujbas pursinge, se transforma intr-un om politic. E foarte interesant de urmarit aceasta metamorfoza a interlocutorului lui Adi Cristi. Provenind dintr-o familie ardeleneasca, cu o mentalitate sanatoasa, de sorginte taraneasca, tinarul Valer Dorneanu imbratiseaza cariera juridica. Dupa absolvirea facultatii, e mai intii procuror, apoi devine consilier juridic pe probleme de legislatie a muncii in cadrul fostului UGSR. Munca de teren, contactul cu realitatea, cu problemele complexe ale vietii de zi cu zi, il determina, dupa cum insusi marturiseste, sa perceapa lucrurile mai nuantat, intelegind ca intre omul din dosar si cel real exista deosebiri substantiale. Evenimentele din decembrie ’89 il gasesc in postul de consilier al Consiliului Legislativ, specialist in dreptul muncii. Hazardul si revolutia, intorcind societatea cu susul in jos, il forteaza sa iasa din rindul multimii cenusii a functionarilor si sa vina cit mai aproape de masa puterii… Lipsa de experienta a noilor conducatori si volumul imens de munca il fac sa devina din ce in ce mai util regimului instaurat dupa caderea lui Ceausescu. Discretia si profesionalismul de care da dovada il propulseaza, cu sau fara voia sa, tot mai sus pe scara ierarhica. De serviciile sale beneficiaza atit puterea, cit si opozitia. Parcurgind Dialogurile provocate…, observam, de pilda, ca relatiile sale apropiate cu presedintele CPUN-ului de atunci, Ion Iliescu, nu-l determina sa rupa puntile de legatura cu tabara adversa, in care se afla, printre altii,  Ticu Dumitrescu, Ion Diaconescu, Cimpeanu, Ion Ratiu sau Coposu. Sub vesmintele omului politic se afla intotdeuna expertul, legiuitorul. In fata legii, ca sa revenim la simbolistica lui Kafka, el nu este pazitorul portii, ci mai degraba preotul care intretine in altar focul sacru… Nu stiu de ce, atunci cind ma gindesc la domnia sa, imi revine in minte scurta parabola a magistrului Ursachi, Istoria marelui ceas si-a orbului. Mi-l inchipui deseori oficiind in interiorul acelui orologiu de piatra inchipuit de poet, desfasurind in fata ochilor un vechi palimpsest cu inscriptii ciudate. Sau pipaind cu buricul degetelor scrijeliturile cunieforme de pe Codul lui Hammurabi si murmurind in soapta: "Toti se ingramadesc sa afle ce-i legea, dar cine indrazneste sa patrunda in maruntaiele ei?".  Somat de bascaliosul sau interocutor sa raspunda la intrebarea de ce legile sint atit de proaste in Romania, deputatul conchide: "Pentru ca ele se fac la comanda, se fac la pripeala… Fara o documentare prealabila, fara o evaluare exacta". Guvernantii sint grabiti si n-au timp sa reflecteze prea mult la efectele directe sau colaterale pe care le va declansa promulgarea legilor. Se urmareste satisfacerea trebuintelor unei anumite clientele politice. "Caracterul unei legi trebuie sa fie clar, concis si sa asigure – in viziunea dlui Dorneanu – o doza de sacralitate". "Legea trebuie privita ca un lucru sfint", adauga el. De aceea dezbaterile in cadrul comisiilor de specialitate din Parlament trebuie sa fie cit mai obiective, pentru ca procesul de legiferare sa se desfasoare corect. Elaborarea legii nu trebuie sa aiba un caracter conjunctural.
De ce sint legile proaste? Iata de ce – si aici domnul Dornenu pune degetul pe rana: "De multe ori se intimpla ca, in plen sau in comisii, fiecare sa aseze cite ceva nou…". Si anume: "o idee, un interes de-al lui sau intersul unei colectivitati", astfel ca legea se "construieste de-a hurta". Ea seamana, zice deputatul Valer Dorneanu, cu un "car cu fin incarcat de 70 de oameni, care arunca fiecare cu furca tot ce apuca in directia dorita…". Desigur, exista si exceptii… In mare, insa, legile sint "construite de-a valma, pompeieristic. "Guvernantii intervin mereu, cu modificari, cu abrogari si inlocuiri, in functie de interesele de grup…". Citind Dialogurile provocate, incetul cu incetul, incepi sa intelegi de ce traim intr-o tara frumoasa, dar vesnic saraca, in care lucrurile merg, in ciuda sanselor pe care ni le harazeste destinul, din ce in ce mai prost. De ce? Pentru ca ne-am obisnuit ca viata noastra sa fie guvernata de hazard si de legile bunului plac…