Dreptul prostului la opinie

Dupa ’89, oamenii vorbesc vrute si nevrute, ca si inaintea acestei date, de altfel. Singura deosebire intre ieri si azi este ca, pina acum, cei saraci cu duhul n-aveau atita acces la difuzarea ineptiilor lor.

In momentul actual, piata spirituala este inundata de minti submediocre, alterate de o rautate foarte pronuntata. Aceste doua deficiente majore din structura multor minti, angajate intr-o perpetua si sterila competitie declansata de dorinta accesului la o treapta cit mai inalta, au dus la aparitia unui prototip de "om oribil". Asa cum circul nu este condamnabil ca prezinta monstruozitati ale naturii cu scopul de a atrage platitorii de bilete, tot asa nici mass-media nu este de condamnat ca ne prezinta opiniile „omului oribil", sau, mai pe sleau, opiniile prostului. Adica tot un fel de monstruozitate, dar nu fizica, ci de natura mintala.

Abuzind de dreptul prostului la opinie, omul obisnuit este agresat non stop de mormane de gunoaie care tind sa-l sufoce. Efectul indus asupra societatii in care traim este extrem de pagubos. Valorile reale sint cuprinse de dezgust, de o lehamite nemarginita si tind sa se retraga in propriile cochilii. Omul de valoare nu are aptitudini de luptator decit foarte rar si, atunci cind o face, se simte atras doar de polemici iscate de egalii lui. Preocuparile sale sint prea profunde si total rupte de acea scena dominata de taraboiul non-valorilor.

Agresiunea, fie ea chiar si verbala, provoaca parasirea volanului tarii noastre de catre cei competenti. Aproape in totalitate, tinta prostului nu este roata, ci volanul. Fenomenul a capatat proportii inimaginabile si inspaiminta, multimea celor care trag de volan face ca Romania sa nu aiba un viitor pe un traseu previzibil. Mai mult, se constata ca drumul pe care il parcurge tara noastra iese adesea din decor.

Multi gasesc amuzanta contrapunerea zgomotoasa a solutiei prostului (niciodata precizata) la solutia generata de bunul simt. Desi disputa aceasta, bazata pe o insiruire de invective si pe un limbaj grobian, ar trebui sa provoace mai degraba plinsul. Totusi, s-ar putea naste un strop de adevar chiar si din aceste dispute sterile, daca pasiunea, patima nu ar eclipsa logica. De plins si de porniri sinucigase este disputa intre doi sau mai multi prosti. In acest caz moare speranta.

Mai anul trecut, un sofer de camion, ajuns om politic, a terminat o facultate care elibereaza diplome fara a controla daca absolventul o poate citi. Fericit nevoie mare, titratul, diplomatul, in virsta de 65 de ani, a scapat perla prostiei:

– Daca stiam ca o facultate se face atit de usor, as fi facut pina acum vreo 4-5 facultati.

Diluarea calitatii multimii titratilor cu aceste fiinte troglodite, devenite aproape majoritare printre diplomati, duce invariabil la neimplicarea valorilor in rezolvarea problemelor dificile cu care ne confruntam.

Curajul prostului de a vorbi intr-o multime de destepti nu provine decit din lehamitea acestora de a polemiza cu tontii. Nu stiu de unde provine ideea din capul prostului ca daca-l jigneste, injura, acuza, scuipa si batjocoreste pe interlocutorul sau, sigur triumfa.

Este adevarat ca un om, chiar mediu cultivat, evita, pe cit poate, sa declanseze grobianismul prostului. Uneori, insa, este fortat de imprejurari sa riposteze. Veti remarca dificultatea cu care suporta asaltul verbal, si asta din simplul motiv ca "daca se bate nebunul cu savantul, nu prea stii care este savantul si care este nebunul". Pe asta si mizeaza prostul.

In zilele noastre, repetentul are tupeu cit incape ca sa se considere superior unui stralucit absolvent. Remarcati pe forum comentariile analfabetilor care se limiteaza la injuraturi si expresii agramate in probleme pe care nu le inteleg.

Prostul are dreptul la opinie si nimeni nu-i ingradeste acest drept. Numai ca prostul n-are opinii proprii in mai toate domeniile, pentru simplul motiv ca acestea ii sint inaccesibile. Sarac rau cu duhul, prostul inlocuieste opiniile, judecatile cu ce-i este la indemina, adica injura, scuipa si-si etaleaza bagajul intelectual de troglodit patentat. Adica se replica: ciocu’ mic, ai o fata de bideu, comunistule, javra, cioara etc.

Evident ca sint pentru libertatea prostului de a-si exprima opiniile. Sint insa un om care detesta inlocuirea opiniei, polemicii inteligente cu acuze, cu injuraturi.

In popor se spune, sfichiuitor: "Vorbeste si Ion, ca si el e om". Inteleptul popor roman accepta sa vorbeasca si prostul. Poate dintr-un exces de generozitate care sa-l faca pe prost sa se straduiasca sa fie ca toata lumea. Dar este inacceptabil sa se creada ca se admite ceva similar cu "Injura si Ion, ca si el e om". Dreptul prostului la opinie nu-i totuna cu dreptul prostului de a injura.

Publicitate și alte recomandări video