Eu sint poporul lui Dumnezeu

Exista trei mari cai de cunoastere: religia, filosofia, stiinta, pe care modernitatea le-a separat contraproductiv. Anticii, dimpotriva, le considerau intr-un singur idiom, demonstrind unitatea cunoasterii. Cea mai tinara, stiinta, detine doar o mica parte din Adevar, desi exista discipline, oameni de stiinta, cum sint fizicienii din avanposturi, care pot fi considerati drept cei mai mari mistici ai ultimului veac. Stiinta a parcelat cimpul cunoasterii, multiplicind specializarile (exista la ora actuala peste 8000) si pierzind din vedere unitatea, intregul. Retras in propriul laborator, fiecare specialist, infasurat in iedera formalist-pozitivista, a ajuns sa considere, precum in mitul pesterii al lui Platon, ca aceea este lumea.

Sute de ani am fost obligati sa asimilam tot felul de dogme stiintifice, cum ar fi: mecanicitatea universului si teoria gravitatiei a lui Newton, maimuta lui Darwin, preeminenta materiei, "victoria" ratiunii si altele, care de care mai alienante. Ele nu erau, de fapt, decit pasi spre adevar, dar ne erau prezentate ca fiind adevarul absolut. Toate au cazut rind pe rind, fiind inlocuite de teorii noi, care vor cadea si ele, pentru ca, pur si simplu, cunoasterea este infinita, iar lumea si viata, realitatea sa spunem, nu se preteaza la metodele de cunoastere ale stiintei, cazuta astfel in capcana propriei orgolioase iluzii.

Universul expansioneaza cu o rata crescinda, ceea ce contrazice teoria relativitatii generale, potrivit careia rata ar trebui sa incetineasca treptat si sa urmeze o faza inversa de comprimare a universului, pina la implozia sa intr-un punct. In cuantica, particulele apar si dispar (unde?), intr-un dans ametitor. Revista Science et vie ne prezinta teoria foarte recenta a unor fizicieni francezi potrivit careia universul ar fi format in proportii egale din materie si antimaterie, ceea ce ar explica aparitia si disparitia particulelor. New Scientist ne prezinta la fel de recentele cercetari ale unui fizician olandezo-american, care desfiinteaza teoria newtoniana a gravitatiei, explicind manifestarile antigravitationale, iar revista Nexus, reaparuta in romana, ne prezinta o noua descoperire: gravitonii si "discul gravitonic". 

Gravitonii sint asemanatori cu fotonii, dar, spre deosebire de acestia, sint emanati din chiar nucleul atomului. Ei trec prin materie si formeaza un cimp gravitational. Discul gravitonic este asemanator unei lentile ce se invirte, forma pe care o au atit galaxiile cit si sistemele solare, care curbeaza gravitonii, ceea ce determina expansiunea universului cu o rata tot mai mare. Ceea ce e incintator e ca aceste particule sint vii, sint infinite. Ele nu sint doar fire de praf intr-o furtuna de praf, ci sint fiinte constiente. Particula e imparatia cerurilor, iar eu, multime de particule, sint poporul lui Dumnezeu. Dar care e natura unei particule care constitutionalizeaza cimpul nedesfasurat? Caci Dumnezeu are o existenta in sine si una manifestata in creatie, asa cum ne sugereaza si fresca Vest de la Voronet.

David Bohm vorbea, in acest sens, despre "ordinea implicata", sau "implicita" si "ordinea explicata", perceptibila senzorial. Prima are patru niveluri de constiinta-energie, sau "peceti" in limbaj biblic (tetrada sacra a lui Pitagora), a doua are trei niveluri (Sfinta Treime in manifestare). Deasupra tuturor este "punctul zero", sau piatra din "capul unghiului", din care totul decurge.

In toate sistemele religioase ezoterice majore – hinduism, budhism, daoism, zen, iudaism (Cabala), crestinism (isihasm), islamism (sufism) -, in toate textele sacre si trairile mistice autentice Dumnezeu, natura divina, este, esentialmente, vidul plin, golul ce pe toate le umple, nimicul, adica totul, neantul, adica o matrice de potentialitati din care totul devine. El e in noi si noi sintem in El. Sintem Dumnezeu. Cum spunea Iisus Hristos: "Eu si Tatal meu una sintem", sau: "Fiti desavirsiti precum si Tatal vostru desavirsit este", sau: "Si voi puteti face aceste lucruri si altele mai minunate chiar".

Ei bine, fizica cuantica descopera neantul acesta pe cale stiintifica. Bunaoara, un atom are un nucleu material de un milion de ori mai mic decit restul atomului. Ce reprezinta acest rest? E vid, sursa de energie a viitorului. Adepti ai paradigmei "mintea inaintea materiei", intelegem ca sintem spirit, constiinta, inainte de a fi energie incarcata spiritual si materie, adica energie condensata. Si atunci, la nivel cuantic, eu sint observatorul care prin gindul sau cuvintul sau indica materiei ce forma sa ia sau incotro sa o apuce. Va dati seama ce lucruri minunate se pot realiza astfel, cite destine se pot implini? La nivelul cel mai de baza, mintea si trupul nu sint separate si nu sint separate nici de mediul inconjurator, ci constituie un "pachet" de energie pulsatorie ce interactioneaza constant cu aceasta vasta mare de energie vida. In adinc, sintem Unu.

Dupa parerea mea, stiintele avansate, cum sint fizica, biologia, astronomia si altele, vor deveni tot mai spirituale (in sensul Taofizicii lui F. Capra), vor redescoperi principii si analogii pe care anticii le stapineau foarte bine si vor adauga noi descoperiri. Stiinta ne va propune abordari tot mai inter- sau transdisciplinare, numarul excesiv de specializari se va reduce, va aparea din nou padurea indaratul copacilor, vom accesa nivele superioare de constiinta, va pretui tot mai mult cunoasterea traita (gnosis, Indweling) in dauna acumularii de cunostinte abstracte si reci, iar puntile, intrepatrunderile cu religia si cu filosofia devin obligatorii, pina la contopire. Numai asa omul poate recupera altitudinea spirituala la care a fost creat.