Caută 
4 MIN
Toata lumea buna din presa, sau de pe linga ea, a reactionat la desfiintarea (ma rog, suspendarea) Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Eu as zice altfel: bine i-a facut CNSAS-ului! Pai nu? De 9 ani, dar mai ales in ultimii doi, acest organism tulbura linistea patriei, agita spiritele, baga zizanie, despica prietenii, desface casatorii, divulga mirsavii, compromite savanterii, le taie nasul unor celebritati locale, nationale ori internationale, pe scurt, este precum o cutie a Pandorei, din care au rabufnit toate duhurile rele, toate dospelile, ca si – pour la bonne bouche -delicatesurile de limba, minte si literatura. Si doar d-l Iliescu personal a militat, vreme de vreo 15 ani (daca nu cumva o face si-acum) pentru consens, pentru liniste si pace, intre doua sau mai multe dobitoace, iar domnul Nastase, pe cind era calare pe 7 case (plus pinacoteca) ne indemna, viguros, sa nu ne mai gindim la trecut, ca nu-i productiv, sa traim intr-un prezent continuu, in armonie cu unchii si matusile Tamara personale. Structurile dupa cutremurul din 89 se refacusera binisor, unele erau chiar impenetrabile. Daca nu aparea, gratie unor obsedati politic, precum Ticu Dumitrescu, aceasta pacoste numita CNSAS, concordia nationala era asigurata. Peste toate, a mai fost si condamnarea oficiala a comunismului, ca orinduire crunta si nedreapta. Era prea mult! Baietii destepti, deversati din serviciile Securitatii ori ale partidului "hunic" (Dan Voiculescu le reprezinta, cu stralucire, pe ambele), ale "Scinteii" (seful Comisiei juridice din Parlament, Sergiu Andon, a fost un vajnic lucrator la organul central al partidului), ale unor reviste precum "Saptamina" (C.V. Tudor) ori "Luceafarul" (M. Ungheanu), care faceau in mod oficial politie politica, s-au pus pe treaba. (Ca fost redactor la "Cronica", va pot spune ca, in anii 80, n-aveai voie sa intri in polemica cu aceste publicatii, unde erau turnati scriitorii ce se abateau de la "linie"). Si nici n-a fost greu sa-i gaseasca Legii de functionare a CNSAS, nu 9, ci 99 de hibe neconstitutionale. Asta intrucit Legea a avut atit de multe moase, incit a ramas cu buricul netaiat. Apoi – cum a observat chiar in aceasta pagina d-l Valeriu Gherghel – componenta Consiliului, in succesivele sale variante, precum si verdictele pe care le-a dat au fost mai mereu discutabile, daca nu chiar vehement contestate. Nimeni nu-i perfect, si sint sigur ca pina si membrii Curtii Constitutionale nu sufera de aceasta boala. Ce ingeri sau ce demoni ar trebui sa faca parte din Consiliu, pentru a asigura obiectivitatea absoluta, presupunind ca aceasta exista ?
Mai condamnabil, pentru Consiliu, decit cocolosirea, protejarea vreunei persoane sus-puse (au fost cazuri) care a facut "politie politica", mi se pare punerea acestui teribil (totusi) verdict unuia nevinovat, sau vinovat, dar nu chiar in asa masura. Pai cum? Aceeasi "politie politica" a facut (dau un exemplu) si Plesita, care il maltrata pe Goma, si cutare scriitor din cercul acestuia, care il turna din oportunism si meschinarie? Sigur ca ambele vinovatii sint condamnabile, dar unui gainar nu-i dai aceeasi pedeapsa ca unui criminal. Noroc ca aceste verdicte n-au avut si nu au efect juridic, ci doar unul moral, acolo unde exista obraz. Eu, unul, am apreciat-o pe Mona Musca, intrucit s-a retras din structurile puterii, chiar daca n-a parut convinsa de vinovatia ei. Probabil ca va scrie o carte; convingatoare. Si pe Sorin Antohi, care chiar scrie o carte… ispasitoare. Fara reactie pare a fi Andrei Corbea care, deposedat de ambasada vieneza, face, in continuare, diegeza pasiva. "Ce frumos era in cringuri", Andrei, cind ne intilneam, duminical, intr-o gradina din Pacurari, cu Sandu Calinescu, cu Mihai Dinu Gheorghiu, cu Puiu Holban, cu tine si Odette (sau Magda?), mai scortosi voi doi, mai putin ludici, mai scumpi la vorba, dar compensam noi, astialalti, care ne permiteam – la iarba verde fiind – tot felul de libertati de expresie! Si apoi ce faceai? Te duceai acasa si-ti scriai eseul… comparativ, privind luarile noastre de cuvint? Uite, nu pot sa cred asta, era ultimul lucru la care m-as fi gindit, pentru ca voi toti (eu fusesem de curind acceptat in grup) faceati o echipa (inclusiv de fotbal), parea ca va anima o prietenie indestructibila… Ciudat este ca unul din grup (Al. Calinescu) tocmai fusese turnat, pentru ca ii "strecurase" o scrisoare unui lector francez, pe care acesta trebuia, la rindul lui, s-o "strecoare" la Europa libera.Dar, pe atunci, grupul nu banuia ca intre ei se afla unul (sau mai multi?) care ii va trada.
Cit despre rusinea zugravita pe chip, am observat ca mai rusinati sint turnatii, decit turnatorii. Nu toti au temperamentul si directitatea lui Luca Pitu care, pe coridoarele Universitatii, isi saluta colegii/colegele cu numele lor de "surse", iar studentilor le da sa traduca in franceza notele informative ale acestora. Altii sint mai timizi, mai timorati si isi fac, ei!, probleme de constiinta. Intilnindu-ma, la o lansare de carte, cu Liviu Antonesei, acesta se lamenta, aratindu-mi dosarul primit de la CNSAS, unde identificase, printre alte "surse", un foarte popular poet, cu care compatimea si combatea (la un pahar), in anii tineretii lui dizidente (precizez ca nu-i vorba de Cezar Ivanescu). "Ce zic, ce atitudine sa am, se framinta Liviu, cind ma intilnesc cu el?! Sa-i zic pe numele de "sursa"? Sa-i dau citate din notele lui informative, date din proprie initiativa, despre intilnirile mele cu Noica, pe care i le povesteam cu lux de amanunte, ca unui prieten? Sa ma fac ca ploua? Sa-l ignor?".
Nu stiu daca intilnirea a avut loc.
Vedeti, asadar, cum CNSAS-ul, fruct otravit, provoaca disconforturi, mai ales, cum spuneam, celor care au fost victime ale delatiunii. De aceea, "organismul" trebuie, daca nu stirpit, izolat, facut inofensiv. Asta repede, pina nu ne da stire despre cine stie ce persoana importanta, talent nativ, geniu politic, liric sau epic, ca, vorba cronicarului, "pe dinafara era pom inflorit iar pe dinauntru lac imputit".
