Lumea extremelor

Nu sintem decit in devenire.

 La finele anului 2011 ne-au parasit doua figuri cheie ale politicii mondiale, remarcabil de contrastante. Pe de o parte, tovarasul Jong Il, din dinastia Chim, care sufoca o jumatate de tara, cu 23 de milioane de creiere spalate. Un semiavorton care nu s-a ridicat niciodata la personalitatea tatalui sau, plin de fobii, exponentul celui mai dur comunism, cu specific asiatic, al celei de a patra (numeric vorbind) armate din lume, detinatoare si a armei nucleare. Urmasul sau, fiul cel mic, desi scolit in Occident, pare croit din acelasi aluat lugubru si, probabil, captiv al generalilor din conducerea armatei. Cu prilejul funeraliilor, s-a bagat peste in magazine, spre fericirea intregului popor, necontenit de plins. O relicva a razboiului rece, ce nu rezista decit pentru ca o sprijina China.

De cealalta parte, a murit una dintre cele mai emblematice personalitati ale democratiei autentice, anticomunist, initiator al Primaverii de la Praga, ceea ce l-a costat cinci ani de inchisoare, conducator al Revolutiei de Catifea din Cehoslovacia, ulterior presedinte al tarii si, dupa dezmembrare, presedinte al Cehiei. Totul pasnic. Discret, dar hotarit, om de cultura autentic, fara sa epateze, a rezonat fantastic cu spiritul poporului sau. Un fel de Gandhi est-european, rocker, cu simpatii budiste (de altfel, Dalai Lama l-a vizitat cu o saptamina inainte de a muri, iar trupul sau a fost incinerat). Intreaga lume i-a adus omagiul sau acestui om cu un destin aparte, model si pentru multi intelectuali de pe la noi.

Prin plecarea lor, binele si raul de pe pamint ramin in acelasi echilibru precar. Ne asteapta un an greu, decisiv in opinia mea, mai cu seama in Europa. America a incheiat 2011 pe crestere economica si pare sa se extraga din criza, prin ceea ce face Rezerva Federala si prin relatiile speciale cu Asia. Miscarea pentru democratie autentica cuprinde, tot mai mult Rusia, iar Putin – criticat si de Gorbaciov – imi pare, pentru prima oara, ingrijorat. Demonstratii de peste o suta de mii de oameni la Moscova, Sankt-Petersburg si in alte orase de pe intreg teritoriul Maicii Rusii nu sint de neglijat. Orientul Mijlociu e un butoi cu pulbere. Americanii au plecat din Irak, lasind in urma un haos, Siria, Egiptul, Afganistanul si Pakistanul sint, fiecare in felul sau, in razboi civil, iar Iranul nu este atacat (inca) din simplul motiv ca in S.U.A. e an electoral. Peste un an, insa, vom avea un nou presedinte la Casa Alba, a carui politica va fi inevitabil diferita. In plus, Israelul ramine oricind capabil de orice.

O schimbare de presedinte se va produce si in China, cel nou, Xi Jinping, fiind om de afaceri, guvernator al unei provincii de linga Shanghai si fiu al unui tovaras al lui Mao. Pare, in plus, echilibrat, dar mult mai hotarit. Sub mandatele sale se asteapta unele reforme interne in plan social, modernizarea armatei, iar peste zece ani vom sti cit de serioasa e candidatura Chinei la pozitia de nr.1 mondial. Oricum, umbra Chinei se intinde tot mai mare si mai mare…

Disparitia, aproape concomitenta, a celor doi lideri politici atit de diferiti mie imi sugereaza faptul ca perioada urmatoare va fi una a extremelor, in care se vor produce schimbari radicale. Papa insusi a cerut o reforma radicala a sistemului monetar international, inclusiv crearea unei unitati politice globale care sa administreze criza si a unei banci centrale mondiale. Pai, asemenea obiective stiam ca fac parte din planul unei noi ordini mondiale, pregatit de niste adversari ai Papei. Sa fie si el implicat?

Un alt lucru pe care mi-l sugereaza plecarea, aproape concomitenta, a celor doi lideri din lumi atit de diferite este faptul ca si comunismul si capitalismul pot imploda, se pot autodistruge (vezi aprecierea recenta a lui Nuriel Roubini privind dreptatea lui Marx in acest sens). Am trai, cu alte cuvinte, un fin de siècle, in care vechea civilizatie intra precum omida in crisalida, se descompune, iar de cealalta parte iese fluturele, simbol al noii civilizatii, care va avea, probabil, multe elemente confucianiste (mandarinii se vad deja, au inceput sa lucreze), budiste, crestine, islamiste si, bineinteles, iudaice, si iata avem o intreaga constelatie, de tip New Age sau Baha’i, sau Maiteya, un sincretism religios de toata frumusetea, ce va pastra valorile adevarate, despartind insa, dramatic, violent, binele de rau. Reprezentantii lor nu vor mai muri in acelasi timp. Vor invinge lumina adevarului si dreptatea iubirii, intr-un nou ciclu civilizational, cu mai multe dimensiuni. Trecerea prin crisalida va fi un razboi greu, dar apoi fluturele va aduce pacea, o pace lunga, transfiguratoare, o pace ce va fi mai intii una a spiritului, a unitatii sale regasite, al carei foc sacru se va hrani cu bucati din natura noastra inferioara sacrificata, pentru a pune mai bine in lumina principiul divin ce ne locuieste inca de la inceputuri.