Caută 
5 MIN
Zilele trecute dezbateam cu un prieten venit de departe o tema inalta: daca exista au ba un spirit iesean, un genius loci. Si exista. In cele aproape cinci decenii de cind am devenit iesean, pot spune ca port, daca nu amprenta, cel putin stampila, "viza" acestei urbe. Si mai pot spune ca am depistat cite ceva din specificul locului chiar in mine insumi. Spre exemplu, ma surprind deseori la fereastra, contemplind forfota multimii de oameni si de masini, pe strada si, alternativ, linia imaginara a orizontului (de la Sorogari), mereu intangibila.
Se va vedea (ii desluseam interlocutorului meu) ca ferestrele au un mare rol in orizontul de asteptare al iesenilor. Sa ne amintim: in ianuarie 1987, citeva sute de studente iesene au iesit in strada, ca sa-si exprime entuziasmul fata de minunatele conditii de viata si de studiu, pe care Marele Nostru Invatat le crease, personal si accelerat. Fetele constatasera ca, din motive de incalzire globala, Agentul Termic si cu Agentul Energetic degenerasera, refuzind sa le dea caldura si lumina, tocmai in timpul sesiunii de iarna. Si cum afara erau 20 de grade sub zero, nici inlauntru nu era mai cald.
Defilind pe impunatorul bulevard al Independentei, scufundat in bezna, studentele protestatare scandau lozinci specifice invatamintului academic: "Vrem apa sa ne spalam! Vrem lumina sa-nvatam!". Doar si Lenin spusese: "Invatati! Invatati! Invatati!, indemn pe care Invatatorul nostru Suprem il adaptase conditiilor si capacitatilor specifice romanesti. El, Invatatorul, intuise genial ca a cere romanilor sa invete de trei ori era cam prea mult, de aceea, la intilnirile cu elevii sau cu studentii, le cerea sa invete doar de doua ori: "Invatati si iarasi invatati!". Fetele invatasera o data, dar, cind sa invete a doua oara, si-au dat seama ca e imposibil: Agentul Energetic nu venea la intilnire in camerele lor ori in salile de studiu. Si daca nu era lumina, nu era nici caldura si nici apa nu curgea. Iar fetele, spre deosebire de baieti, trebuiau sa se mai si spele din cind in cind. Asa ca au iesit in strada, unde era ceva mai frig si la fel de intuneric, dar miscarea le facea bine, le mai dezmortea. De aceeasi parere au fost si Agentii insotitori, care le fotografiau din cele mai insolite unghiuri si unele zau ca n-aratau rau. Prevazind ca Agentii le vor face o curte cam prea insistenta, studentele au trimis vorba colegilor lor, la campusul din "Tudor", sa le vina in ajutor, dar Agentii au prins miscarea si i-au incuiat pe baieti in camere. Si-acum se releva din nou importanta ferestrelor, pe care unii studenti au reusit sa le escaladeze, sarind in gol, chiar de la etaj. De asemenea, locatarii de pe bulevardul Paulista (cum i se zicea, spre vesnica pomenire a unui serial latino) au scos capul pe fereastra, incurajindu-si fiicele (metaforic vorbind), care pornisera la lupta impotriva inghetarii omului de catre om. "Asa, copileleor, asa, nu va lasati! Tu-le mama lor!". Studentele le faceau si ele semne, sa coboare in strada, sa li se alature: "Veniti cu noi! Veniti cu noi!". "Venim, venim, le asigurau locatarii, luati-o inainte, ca v-ajungem…". Si – mai stii? – poate c-ar fi venit, dar tocmai atunci in blocuri intra Agentul Energetic, Agentul Termic era si el pe drum, caci caloriferele incepusera a se dezmorti, la baie curgea apa calda. "Tocmai acum – isi ziceau locatarii, cu naduf – acum si-au gasit sa faca miting, cind putem face si noi o baita? Daca era in alta zi, la alta ora, mergeam".
Asa ca n-au mai coborit.
Scandind aceleasi lozinci indecente, protestatarele – despre care s-a raspindit repede zvonul ca sint cele mai slabe la invatatura si cele mai tari la calcatura – au ajuns la Casa Capetelor Patrate, unde se daduse alarma de 7 grade pe scara Richter (asta era scara pe care avea acces doar Prima Secretara; ceilalti evoluau pe scara Mercalli). Rectorul Universitatii Revoltate a fost adus de-acasa in izmene; prorectorul – in chiloti; decanii abia daca aveau cu ce-si acoperi goliciunea; ceilalti membri ai Corpului Academic erau pur si simplu in pielea goala. Si cu totii erau nedumeriti, neintelegind ce se intimpla. "Se-ntimpla – i-a luat la refec tovarasa Putulica – ca fetele voastre au iesit in strada, fac trotuarul, tulbura linistea orasului si voi habar n-aveti!". Incriminatii si-au plecat, smeriti, capetele, pozitie invatata dintr-o poezie cu mesaj erotic, a lui Topirceanu: "Capul ce se pleaca, sabia nu-l taie!". Si intr-adevar, pozitia s-a dovedit salvatoare. "Iesiti imediat de-aici, s-a stropsit la ei Prima Judeteana, luati-va fiecare cite o studenta si spalati-va cu ele pe cap, ca tot vroiau apa calda. Numai sa nu le mai vad si sa le mai aud pe aici!".
Asa ca s-au dus.
Aceasta Miscare a Fetelor Inghetate a ramas ca o pata neagra pe albul imaculat al orasului nostru, care este un oras de cultura si odihna placuta. Ca un facut (asa-i cind isi baga dracul coada), peste vreo luna, linga pata studenteasca s-a mai pus una, mai neagra si mai dureroasa, intrucit venea de la cine te asteptai mai putin: de la clasa muncitoare, mai exact, de la un detasament al ei, cuibarit la Uzina Mecanica Nicolina. Dovedind o slaba constiinta revolutionara, fara a mai vorbi de absenta oricarui spirit de sacrificiu, acesti cetateni periculosi au ocupat uzina si l-au sechestrat pe director. Pe ce motiv? Unul absolut banal: sustineau ca n-au mai primit salar de trei luni si ca n-ar mai avea din ce trai, ei si copiii lor. Mai mult inca: venit la fata locului sa rezolve conflictul, muncitorii l-au luat la huiduieli pe Primul Secretar de Muncipiu, ba chiar au jucat fotbal cu caciula acestuia.
Si acest spectacol a fost urmarit cu suprema satisfactie de locatarii blocurilor dimprejurul uzinei, care au aplaudat cu caldura – desi erau inghetati bocna – fazele cele mai fierbinti, dar, vai, nici ei n-au coborit sa participe direct la joc. Tocmai atunci Agentul Termic isi facea simtita prezenta in casa, Agentul Energetic emitea semnale luminoase, iar la Alimentara din colt precis se bagase ceva, caci deja se contura o coada promitatoare.
Asa ca, intre o actiune promitatoare si una compromitatoare, au ales coada.
*
Daca aditionam toate aceste Miscari si dam un punct din oficiu, ajungem la procentul de 50 la suta, proportia ideala a spiritului critic moldovenesc. Iesean, altfel zis.
