Moartea unor simboluri

 Joi,12 iulie,Parlamentul de la Chisinau a votat un proiect de lege al liberalilor care prevede interzicerea pe teritoriul RM a simbolului comunist – secera si ciocanul -, dar si condamnarea, politica, evident, a regimului bolsevic-comunist care a savarsit atatea orori in Basarabia, intre anii 1924-1990. Sunt interzise, de asemenea, orice suporturi, de orice natura, care utilizeaza, intr-o forma sau alta, acest simbol. De exemplu, spoturile publicitare s.c.l.

PLDM-ul lui Vlad Filat merge si mai departe si va introduce un proiect de lege care va interzice simbolurile tuturor regimurilor totalitare – inclusiv zvastica nazista -, suporturile care le utilizeaza, dar si ideologiile care le-au intemeiat.

Dupa cum era de asteptat, sedinta de joia trecuta n-a decurs fara scandal.

Comunistii lui Voronin s-au perindat, cam toti, la microfon, si-au exprimat o sfanta indignare la incalcarea democratiei, a drepturilor omului si, mai ales, a dreptului partidelor de a se exprima asa cum vor, inclusiv printr-o simbolistica liber aleasa. Au recurs si la amenintari exprimate prin comparatii si metafore sugubete, cum ar fi „secera se va intoarce ca un bumerang impotriva voastra, iar ciocanul va bate ultimul cui la cosciugul vostru politic", etc.

La prima vedere, comunistii lui Voronin par a avea dreptate.

Intr-o societate democratica, orice partid are dreptul, intre altele, sa foloseasca orice simbol doreste – trandafiri, sageti, pasari, arbori etc -, precum si orice tip de discurs pentru a-si maximiza sansele politice, recte electorale.

La o analiza mai atenta, lucrurile stau cu totul altfel. Democratia abstracta se deosebeste, deseori, de cea reala, pusa in opera – asa cum se deosebeste orice abstract de corespondentul sau real, concret. De exemplu, libertatea, dreptatea,egalitatea – nemaivorbind de marile valori ale moralei universale – sunt concepte fundamentale, in jurul carora s-au organizat, de secole, comunitatile umane; manifestarile lor concrete, insa, aplicarea lor in practica, daca putem spune asa, au fost extrem de diverse, de la o comunitate la alta, de la o epoca la alta. Numitorul lor comun a fost departarea, mai mare sau mai mica – dar, de obicei, mai mare – de la intelesul lor general, abstract, iar in cazul exemplelor noastre conditiile istorice, interesele marilor grupuri sociale, mentalitatea dominanta a epocii, nivelul de cultura al poporului respectiv etc. au impus raportari specifice la marile concepte ca libertatea, dreptatea, egalitatea etc.

La fel stau lucrurile si cu conceptul denumit democratie. El nu dateaza de azi, de ieri. Grecii, inventatori ai conceptului, ca si al sistemului care-i poarta numele, sunt mandri, pe buna dreptate, ca au realizat aceasta performanta inca din sec. 6-5 i.e.n.

Cuvantul inseamna pur si simplu puterea poporului (demos-krateia). Numai ca, dupa sec.5 i.e.n., la greci, si dupa Republica romana, democratia, ca sistem politic, a cam disparut, timp de multe secole.

Ea a reaparut cam dupa revolutiile americana si franceza – in forme trunchiate, desigur -, apoi a evoluat spre forme tot mai avansate, pana la democratia de azi – euro-americana –  cu care ne mandrim. Nu stiu daca aceasta mandrie este intotdeauna intemeiata, dupa cum nu cred ca exportul fortat de democratie in zone ale lumii nepregatite pentru asa ceva este un lucru bun.

Dar sa ne intoarcem la chestiune. Interesant este ca toti dictatorii si toate regimurile totalitare au un dispret profund pentru democratie si valorile ei, insa cand democratia invinge, ramasitele acestor regimuri se vaita si invoca tocmai aceste valori atunci cand cred ca li s-au incalcat drepturile.

Este cazul comunistilor de la Chisinau. PCRM este fosila unui regim care nu a respectat nicio valoare democratica si a suprimat, cu cruzime, absolut orice manifestare – chiar si pe cele mai timide – care era perceputa ca fiind un pericol la adresa sa.

Nu intram in amanunte.Se cunosc foarte bine chinurile pe care le-a suportat Basarabia sub regimul bolsevic-stalinist-comunist. In urma unei asemenea istorii nu ar fi fost anormal ca PCRM sa fie interzis. Ar fi fost un gest anti-democratic? Nu, pentru ca daca democratia este puterea poporului, adica, de fapt, a majoritatii, aceasta majoritate, preponderent romaneasca, a suportat chinuri biblice decenii in sir din partea regimului al carui mostenitor este PCRM. Ar fi fost un gest firesc de autoaparare a unei comunitati in fata ramasitelor unui monstru care i-a pus in pericol insasi existenta. Dar s-a considerat, totusi, ca interzicerea nu ar fi fost democratica. S- a pus, insa, in subtext o conditie: renuntati la ideologia nenorocita, care a produs atata rau, la principiile bolsevic-leniniste, intre care, la loc de cinste, se afla lupta de clasa si eliminarea oamenilor pentru simplul motiv ca nu apartin clasei muncitoare; renuntati, implicit, si la simbolurile devenite odioase – tocmai pentru ca erau indisolubil legate de acel regim.

Dar comunistii nu si nu! Si la cine apeleaza pentru apararea acestora? Exact la principiile democratiei, adica ale acelui sistem pe care ei l-au calcat in picioare decenii la rand. Este tactica pe care o folosesc toate gruparile cu pofte, sau macar nostalgii, totalitare, atunci cand se trezesc intr-o democratie, sistem pe care l-au urat dintotdeauna. Democratia, insa, are si ea dreptul sa se apere, chiar daca unele dintre valorile ei pot fi invocate si folosite de insisi dusmanii ei.

Dar se pot intreba unii: ce aveti cu simbolurile? Cu ce va supara secera si ciocanul? Este adevarat, secera si ciocanul ca unelte n-au de ce sa supere pe nimeni. Dimpotriva, ele se bucura de tot respectul ca instrumente cu care, secole in sir, oamenii si-au asigurat cele necesare traiului. Cu vremea, secera a fost asociata, in mod firesc, cu taranimea, iar ciocanul cu mestesugarii, apoi, mai larg, cu clasa numita muncitoare. In aceste ipostaze, secera si, respectiv, ciocanul nu deranjeaza pe nimeni, dimpotriva. Istoria insa a fost ticaloasa. Partidul declarat al muncitorilor si, apoi, si al taranimii a adunat cele doua simboluri intr-unul singur: secera si ciocanul. Si nici acest lucru nu putea sa repugne cuiva. Numai ca ulterior partidele zise muncitoresti s-au denumit comuniste (bolsevice) si au instituit regimuri totalitare care au comis orori mai mari ca oricare altele in istorie. In aceste regimuri, in timpul si deasupra actiunilor represive, in cursul si deasupra propagandei oficiale sufocante tronau secera si ciocanul. In ziare, la TV, pe cladiri, in institutii, la parazi etc. etc. era atotprezent acest simbol care, in mod firesc, a fost asociat cu ideologia si regimul comuniste. Asa s-a nascut repulsia fata de acest simbol care, descompus in partile lui componente (secera plus ciocanul) privite ca ceea ce sunt in realitatea lor materiala, nu are nimic amenintator.

Lucrurile stau la fel si in cazul zvasticii (crucea incarligata, Hackenkreuz). Este un simbol foarte vechi, preponderent religios, dar nu numai. In hinduism, dar si in Jainism si Budism, acesta era un simbol sfant. Zvastica a fost utilizata din timpuri foarte vechi, ca simbol in foarte multe culturi din cele mai diferite colturi ale lumii. Pana si in vechea Troie – a aratat Schliemann – era prezenta zvastica. In multe cazuri era folosita ca un fel de talisman aducator de noroc. Nenorocul ei a fost ca era si simbolul preferat al multor popoare indo-europene, zise si ariene. Nazistii lui Hitler, care-si ziceau tot partid muncitoresc, l-au adoptat ca simbol al arianismului pur, reprezentat in secolul 20 – dupa parerea lor – de poporul german. De aici, o intreaga ideologie rasista a urii pentru sub-oameni, adica nearieni, apoi razboiul, lagarele de concentrare, Holocaustul etc. Peste tot aparea zvastica, asa incat, in mod firesc, conotatia ei negativa capatata prin asociere cu nazismul, a dat nastere urii tuturor fata de acest simbol, inocent inainte, secole de-a randul.

De aceea, AIE de la Chisinau are tot dreptul – politic, istoric, moral – sa interzica secera si ciocanul, ca simbol al comunismului, dar si zvastica si oricare alt simbol al regimurilor totalitare. De altfel, in Romania si in majoritatea tarilor europene ele au fost interzise mai demult. Dar sa nu se uite nici ideologia acestora, care se poate manifesta mult mai subtil, chiar in forme pseudo-democratice.