Caută 
4 MIN
Auzisem de ceva vreme despre muzeul pe care un om cu multa energie si pasiune il facuse in propria batatura. Intr-un sat afla la 23 de kilometri de Tirgu Neamt, Tirpesti, un om simplu, daruit cu talent si plin de viata, a realizat ceea ce nu au reusit autoritatile mai nicaieri in tara: a adunat, de-a lungul timpului, tot ce a putut, pentru a lasa celor ce vin dupa el o marturie despre cum a fost viata satului pe vremuri. De la obiecte de menaj ori de la instrumente agricole, la obiecte de vestimentatie ori la costume populare, la masti si costume din jocurile ritualice, traditionale, nimic nu lipseste. In batatura lui Neculai Popa oricine poate gasi un foarte bogat patrimoniu al obiceiurilor care s-au perindat, vreme de secole, in satele moldovenesti. Sint dovezi ale unei lumi astazi disparute si de obicei eronat reconstituite. Gazdele insele, Neculai Popa si sotia sa, Elena Popa, sint cum nu se poate mai tonice: el, in virsta de aproape 90 de ani, ea, cu 9 ani mai tinara (folosesc termenul cu toata inima) sint plini de viata si bucurosi sa-ti detalieze istoria fiecarui obiect din cele citeva sute care sint expuse in numeroasele incaperi prin care esti invitat sa te preumbli in tihna si sa te minunezi.
La intrare, te intimpina o poarta sculptata de Neculai Popa, care e un foarte apreciat sculptor naiv. E un fel de mica istorie a familiei, cu intelectualii si oamenii ei simpli (diferentiati prin palariile sau cusmele pe care le poarta sau, dupa caz, prin coafura figurinelor feminine). Curtea este intesata de statuete care infatiseaza tot felul de personaje, de la Iancu Jianu, la soldati daci si romani, la femei ori personaje mitice, precum Statu’ Palma Barba Cot. Fireste ca fara deslusirile haioase ale Elenei Popa nu as fi dezlegat identitatea acestora. Oricum, dupa ce vezi si statuetele mai mici, te convingi ca ai de a face cu un talent viguros. Sculpturile lui Neculai Popa, realizate in atitia ani, din piatra ori din lemn, mi-au amintit fie de idolii africani, colectionati de Picasso, fie de unele linii brancusiene. Sculptorii moderni au studiat din greu si au exersat nu putin pentru a putea atinge acea puritate a formei care mesterului popular din Tirpesti ii iese foarte bine. De regula, imaginarul sau este de origine rurala, dar cite o girafa ingenuncheata ori cite o arca a lui Noe iti smulg un zimbet si iti intetesc admiratia prin naturaletea lor. Ne-am fi asteptat ca un om din popor, fara studii de specialitate, sa imite, facil, realitatea, dar in sculptura lui Neculai Popa ceea ce atrage atentia este forta imaginatiei; el este un fantast care toarna in piatra sau in lemn eresuri, legende istorice ori pur si simplu himere ale sensibilitatii sale. Din pacate, diplomele pe care cu mindrie le-a pironit pe un perete amplu demonstreaza ca el este mai cunoscut si mai apreciat in strainatate decit in tara. Si asta il doare, de vreme ce, cum ne-a zarit, ne-a iesit bucuros in intimpinare si ne-a ghidat prin labirintul muzeului sau, repetindu-ne ca marea lui satisfactie este cind il viziteaza romanii lui, ca strainii oricum nu pricep mare lucru. La cei 90 de ani ai sai, omul este la zi cu ultimele evenimente politice, pe care le comenteaza acid; din discursul sau razbate un patriotism nu doar de fatada si un atasament pentru lumea autentic romaneasca.
Cine ii trece pragul portii poate vedea o colectie impresionanta de artefacte vechi, din antichitate, descoperite in timpul unor sapaturi insistente, realizate de multe ori impotriva oficialitatilor (caci Neculai Popa este si un arheolog); de asemenea, o colectie de numismatica, care aduna piese de toate virstele. Cea mai impresionanta este insa colectia de obiecte etnografice, care contine obiecte utilitare, costume populare, masti, instrumente specifice activitatilor agricole, obiecte de menaj frumos impodobite, straie vechi, elemente decorative s.a.m.d. Cine nu stie cum erau imbracati ciobanii acum 100-200 de ani, de aici poate afla, cine nu are habar cum se prelucra lina, de pilda, tot aici se poate dumiri. E o intreaga lume apusa acolo; cind treci pragul casei lui Neculai Popa, te simti transpus cu zeci ori sute de ani in urma.
In plus, la cerere, se pot organiza spectacole cu masti, gen "Capra" sau "Ursul", cu vestimentatia specifica, din colectiile mesterului popular. Si nu e vorba de remake-uri calpe, gen "Tezaur folcloric", ci de reiterarea vie a acestor jocuri. Caci, gratie daruirii acestui om, in zona sarbatorile s-au pastrat intacte, ca pe vremuri.
Se stie ca lumea satului respingea, ca pe un corp strain, kitsch-ul. Muzeul Popa este un monument de bun gust. De la icoane pe sticla, la mastile infatisind personaje oricum, numai crestine nu, totul este autentic in casa-muzeu a lui Neculai Popa.
E foarte simplu: de cite ori ati trecut prin Tirgu Neamt fara sa aveti habar cit de aproape se afla lumea veche, si cit de vie este ea in batatura despre care v-am povestit? Daca vi s-a intimplat adeseori, e timpul sa recuperati: cind ajungeti la intersectia cu drumul catre Vinatori Neamt, luati-o in sensul opus si, in 15 minute, veti avea acces in lumea fascinanta a traditiei. Nu veti regreta, va asigur. Nu veti gasi traditia muzeificata, ci traditia vie. Si, nu in ultimul rind, veti da peste niste oameni cum rar ati mai intilnit. (Ca aperitiv – zgircit, e drept -, puteti sa vizitati site-ul: http://www.npopa.uv.ro/)
