O autopsie mai umana?

Autopsia (provenit din limba greaca autopsía, semnificind "a vedea cu propriii ochi") reprezinta metoda de examinare a unui cadavru pentru a stabili cauza si modalitatea in care a survenit moartea unei persoane si de a evalua orice boala sau leziune care ar putea fi prezenta. Sinonim acestui termen i s-a adaugat necropsia (derivat tot din limba greaca), insemnind "a vedea un cadavru". Autopsia este o practica ce dateaza din vremuri stravechi, primii fiind chinezii care realizau prin aceasta metoda examinarea organelor interne la animale; vechii egipteni au aplicat-o si la fiintele umane. Bazele autopsiei au fost puse insa ceva mai tirziu de catre Giovanni Battista Morgagni (1682-1771), recunoscut ca fiind parintele anatomiei patologice moderne.

Practicarea autopsiei se realizeaza astazi din motive medico-legale si medicale, atit pentru a stabili, cu ajutorul acestei proceduri, cauza si modalitatea in care a survenit moartea, identificind leziunile tanatogeneratoare, cit si in scop de cercetare sau in legatura cu procesul didactic.

Desi tehnicile de realizare a procedurii au fost imbunatatite semnificativ de-a lungul timpului, totusi, in prezent, rapoartele de autopsie din zilele noastre se bazeaza pe o metoda descriptiva, subiectiva. Progresele tehnice au dus, in paralel, la crearea unor metode obiective si in acelasi timp non-invazive/ minim invazive si non-distructive de investigatie, ce apartin imagisticii, a caror dezvoltare ulterioara rapida (CT si RMN) a condus la ideea utilizarii acestora in scopul investigarii post-mortem. Aplicatiile acestor metode in medicina legala sint extrem de numeroase si deosebit de importante, cele apartinind microimagisticii (micro-CT, micro-RMN) oferind o oportunitate de examinare histologica non-distructiva, in stare naturala a specimenelor, prin posibilitatea realizarii de sectiuni in orice plan si a imaginilor tridimensionale. Modelarea digitala 3D a suprafetelor permite captura digitala a celor mai mici detalii de pe suprafata pielii si in acelasi timp contribuie la identificarea agentului vulnerant incriminat, in functie de forma, marime si unghiul de actiune.

Pornind de la aceste aplicatii valoroase ale imagisticii in medicina legala, o echipa de cercetatori de la Institutul de Medicina Legala din cadrul Universitatii din Berna, Elvetia, a propus virtopsy (virtual-posibilitate, potential, autopsy-autopsie), sau examinarea cadavrelor umane prin aceste metode imagistice, ca alternativa la autopsia conventionala, eliminind necesitatea disectiei propriu-zise. De remarcat este eliminarea prefixului de "auto", element generator de subiectivitate, in conceptia acestor cercetatori. Studiul realizat a cuprins examinarea comparativa a cadavrelor umane, prin metode imagistice si prin autopsie conventionala. Au fost identificate numai prin metode imagistice 26 din 47 de cauze ale mortii. Tehnici precum RMN-ul s-au dovedit a fi net superioare autopsiei conventionale in ceea ce priveste constatarile morfopatologice din leziunile traumatice cranio-cerebrale, osoase, ale tesuturilor moi si organelor, dar inferioara in cele datorate unor boli organice.

In reconstructia evenimentelor, tehnicile de virtopsy si-au adus semnificativ contributia, dovedindu-si utilitatea. In cazurile in care leziunile au fost determinate de accidentele rutiere, prin intermediul acestora s-au putut identifica axa si forta de impact in cazul tuturor victimelor. In leziunile produse prin arme de foc au fost identificate canalul glontului, poarta de intrare si de iesire; de asemenea, s-a putut stabili ordinea in care s-au produs diverse fracturi si tipul probabil de munitie. Adincimea si orientarea leziunii sint date determinate cu ajutorul acestor tehnici in plagile taiate si/sau intepate. In cazul cadavrelor arse, s-a putut determina directia de actiune a flacarilor, precum si gradul de carbonizare a tesuturilor. Sub aspectul vizualizarii cauzei mortii, posibilitatile de reconstructie 2D, 3D ale imagisticii s-au dovedit a fi net superioare descrierii orale.

Tehnicile de virtopsy contribuie nu numai in plan stiintific, ci si in plan etico-social, descriindu-se astfel ca o autopsie "mai umana". Integritatea corpului uman este pastrata, fapt ce reprezinta o dovada in plus a respectului pentru fiinta umana chiar si dupa decesul acesteia. Exista conceptii religioase care interzic autopsia sau o accepta numai in anumite conditii. Astfel, in ideologia iudaica si musulmana, corpul uman este oglinda sufletului si aceasta valenta il face sa fie intangibil, dobindind in acest context o aura sacra; iudaismul accepta autopsia numai in conditiile in care ar putea aduce beneficii directe altor persoane, cum ar fi, de exemplu, aflarea cauzei unei epidemii, etc. In alte religii, in mod asemanator, exista conceptia imposibilitatii disocierii sufletului de trup, ideea de transformare unitara a fiintei decedate si de transcedere in alte dimensiuni, conditia fiind integritatea naturala, dupa cum omul s-a nascut, a trait si apoi a decedat. De multe ori, autopsia este o practica refuzata de membrii familiei tocmai pe considerentul respectului pentru cel care a decedat, respect care se manifesta si prin protejarea integritatii sale corporale.

Din punct de vedere financiar, insa, virtopsy s-ar descrie ca o metoda extrem de costisitoare pentru a putea fi practicata de rutina in tipurile de leziuni in care si-a dovedit suprematia fata de autopsia conventionala, desi costurile inalte ar putea fi partial compensate de posibilitatea examinarii unui numar mare de cadavre intr-un timp scurt si cu personal mai putin.

Virtopsy se poate descrie astfel nu numai ca o metoda ce contribuie decisiv, din punct de vedere stiintific, cu informatii valoroase referitoare la cauzele mortii, tipurile de leziuni etc., ci si ca o alternativa prin care se asigura dreptul la integritate corporala, dreptul la intimitate al fiintei umane, conferindu-i trupului o valoare intrinseca.