O crima si citeva ipoteze

Nici un semn exterior nu marcheaza la "Divinity School" din Chicago trecerea prin universitate a profesorului de Istoria religiilor Ioan Petru Culianu. E drept ca nici Mircea Eliade nu beneficiaza de un tratament mai bun. A-l aminti, fie si lapidar, pe Culianu ar insemna sa amintesti, implicit, faptul ca in campus a avut loc, in 1991, o crima, a carei victima a fost savantul cel mai original si mai prolific pe care l-au dat romanii dupa al doilea razboi mondial. Dar nu doar aceasta voita ignorare a trecerii sale prin Chicago e stranie. Mult mai straniu e faptul ca, dupa ani buni, FBI nu detine, in afara citorva ipoteze, nici o informatie relevanta. Desi s-a petrecut la lumina zilei, intr-un loc public, crima nu a putut fi elucidata pina azi. Faptasii nu se cunosc. Initiatorii, cu atit mai putin. Exista doar banuiala ca e vorba de un asasinat politic…

Am amintit aceste lucruri fiindca am citit, in "Suplimentul de cultura" de simbata trecuta, interviul cu istoricul Stejarel Olaru, directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Impreuna cu Lucia Hossu-Longin, Stejarel Olaru a realizat un film documentar, in doua episoade: "Culianu in tara lui Ceausescu" si, al doilea, "O moarte la Chicago". Ipoteza istoricului e aceea ca moartea lui Culianu a fost ordonata la Bucuresti de catre "persoane influente din politica romaneasca de atunci". Dar nu a fost implicata propriu-zis nici o institutie. Au actionat, se pare, citiva (patru-cinci, nu mai multi) lucratori din fosta Securitate, care aveau posibilitatea de a angaja, in Statele Unite, ucigasi profesionisti. Ucigasii au disparut ca si cum n-ar fi fost. Cei care au "sugerat" asasinatul, fireste, tac. Politiile a doua tari nu au fost in stare sa faca mare lucru. Exista, asadar, o singura speranta: aceea ca unul dintre faptasi sa-si marturiseasca, peste ani, implicarea. Doar atit ne-a mai ramas.

Desigur, in afara de aceasta ipoteza (cea mai rezonabila, dupa opinia mea, cu privire la moartea lui Ioan Petru Culianu), au circulat tot felul de zvonuri. Acolo unde nu exista fapte si dovezi, imaginatia infloreste. Crima a fost pusa, la un moment dat, in responsabilitatea fostilor legionari din Chicago, deranjati de o vizita a regelui Mihai in oras, la care a contribuit, intr-o anume masura, si profesorul Culianu. Ipoteza nu e deloc verosimila. In ce masura o astfel de vizita putea displace legionarilor? Si mai aveau ei energia (de altadata) a urii de a comanda crima? Mai mult: in calitate de vechi cetateni americani, ei erau mult mai expusi si mai vulnerabili (fata de anchetatori) decit niste simpli, "dezinteresati" vizitatori de aiurea. Si, in definitiv, Ioan Petru Culianu nu organizase o vizita a regelui Carol al II-lea. Ipoteza nu tine.

O alt, la fel de subreda logic, invoca o intortocheata poveste de dragoste, cu aspecte luciferice. Ar fi existat un pact semnat cu singe intre Culianu si fosta lui sotie. Se mentioneaza, de asemenea, intentia exprimata cindva de profesor de a trece la iudaism. Se aminteste, in plus, iubirea lui fata de Hilary S. Wiesener, alaturi de care a si semnat un "Dictionar al religiilor" (cunoscut ca Dictionarul Eliade / Culianu). Din toate aceste date incredibile, invocindu-se si putina "magie neagra", a rezultat un roman de genul acelora scrise de prozatorii romantici. Ipoteza nu merita considerata cu atentie, chiar daca multi dintre admiratorii lui Culianu inclina tocmai catre acest scenariu "ocult".

In acest chip, ne intoarcem de unde am pornit, la ipoteza asasinatului politic. Ioan Petru Culianu a criticat in articole pline de sarcasm regimul instalat in decembrie 1989. Ma intreb numai daca e suficient doar atit pentru a "sugera" un asasinat peste mari si tari… Scurt spus: nu mi se pare suficient. Desi trebuie sa acceptam evidenta ca a fost, pina la urma, suficient. Critici la adresa regimului se tipareau si in publicatiile din Romania. Sa nu uitam, crima a avut loc la 21 mai 1991, cind momentul de euforie si orbire din prima parte a anului 1990 trecuse. Cu toate acestea, ramin doua adevaruri. Primul consta in antipatia exprimata de Ion Iliescu chiar dupa moartea savantului. Pentru fostul despot luminat al romanilor, Culianu a fost pur si simplu un "smintit". Al doilea consta in faptul ca politia din Chicago detine, totusi, numele unui suspect. Dar, in absenta probelor, numele nu a fost dezvaluit.

Asasinarea lui Ioan Petru Culianu tine de latura absurda a evenimentelor. De aici vine greutatea de a descifra crima