O voce binevoitoare

Ca tot plaiesul ancorat in sinergia faptelor, detin un telefon mobil cu abonament la una din companiile proaspat amendate de Consiliul Concurentei cu 63 de milioane de euro pentru abuz de pozitie dominanta pe piata telecomunicatiilor din Romania. Scurtele fragmente de neant de mai jos trebuie privite ca patanii prin care multi oameni de bine au trecut si pe care numai bunul-simt i-a indemnat sa nu faca ceea ce trebuia, de altfel, facut.

De cind saracia a inceput sa le rareasca clientii, inteligentele aprinse si discrete din conducerea acestor companii au stat, s-au scarpinat, au cugetat si-au pus costumele, papioanele si au prezentat stapinirii o solutie de marketing zguduitoare: "ce-ar fi daca ne-am hartui clientii care ne-au ramas?". Zis si facut. De cind legea le-a dat dreptul sa stocheze datele personale ale clientilor, acesti pistolari ai minutelor taxabile se comporta dupa cum le e firea si port-armul.

Primul abuz este raspindirea datelor personale la companii-satelit, partenerii, in limbajul cu acoperire nationala, care, la rindu-le, ii vineaza cu insistenta pe abonati, via sms ori prin apel direct, cerindu-le sa cumpere, sa cumpere prostii stridente prin lipsa lor de utilitate. Asa se face ca, din vreme in vreme si din ce in ce mai des, o voce binevoitoare se aude in micul difuzor al telefonului meu fara zeci de megapixeli, conexiune la Facebook, dinte albastru (bluetooth), jocuri 3 D si alte nazbitii, si zice: "Buna ziua, sint Cirip Cirip, de la compania-mama Lugulugu sau de la partenerul KKMK, pot vorbi cu domnul Ioan Milica?". Proprietarul aparatului si al abonamentului sint eu, vocea care imi exprima fiinta e a mea, deci, da, se poate vorbi cu "domnul" care pare a fi Ioan Milica. Totusi, vocea vrea sa fie sigura: "Puteti confirma ca sinteti domnul Ioan Milica?". Da, pot, dar ce atita graba? "Domnule Milica, daca sinteti domnul Milica, ne puteti spune data nasterii dumneavoastra?". Da, chiar pot si i-o spun, cu speranta vie ca intra in subiect si scap mai repede. Nooo, nici vorba, vocea are o schema: "Domnule I.M., am observat ca sinteti un client fidel". Ah, ce limbuta catifelata! Asadar, m-ati catat la dosarul de client, ca sa nu zic altfel. Asa, si? Vocea nu se lasa: "Domnule M., vrem sa va oferim o bla-bla-bla si bla-bla-bla!". Nu, multumesc. Vocea, netulburata: "Dar, domnule M., ce ziceti de superoferta tra-la-la si tra-la-la?". Multumesc frumos, dar nu, si insist asupra negatiei, poate se prinde ca e cazul sa frece ridichea altcuiva. Niet. Vocea, de neoprit: "Chiar nu va intereseaza oferta noastra? Nu am mai auzit asa ceva! Dar chiar ratati ceva gratis! Sigur, sigur nu vreti sa auziti?". Da, sint mai sigur ca niciodata. Vocea: "Domnule M., dar ce credeti despre….". Este momentul in care mai cred doar un singur lucru. Pisalogul binevoitor de la celalalt capat abuzeaza de timpul si de bunavointa mea. A venit vremea sa trec la actiune. Ceea ce urmeaza ar fi trebuit sa fac, dar nu am facut pina in prezent. Adica sa pun telefonul intr-un loc sigur si sa las vocea sa isi deruleze propunerile in eterul parfumat al camerei. Iar eu sa-mi vad de treaba mea.

Acum, daca cineva ar aduna minut cu minut timpul petrecut de profesionistii "ofertelor" cu hartuirea clientilor, probabil ca numarul de convorbiri initiat de retea ar fi mai mare decit numarul de minute pe care abonatii il platesc. Dar ei nu trebuie sa dea seama in fata nimanui.

Abuzul de SMS-uri e inca mai grav decit tupeul ambalat politicos. Nu stiu daca alte telefoane au filtrare de mesaje, asa cum exista la casutele de e-mail, dar jaful meu drag nu are. Prin urmare, nu e zi lasata de la bunul Dumnezeu sa nu fiu ofertat, supraofertat si paraofertat cu nimicuri care mai de care mai glamuroase si mai trendy, dar de care nu am nevoie si despre care nici ca ma intereseaza. Bani girla, masini periculoase, case de vacanta, excursii de lux, shopping la mall-urile din Dubai, smecherii cu pripon, toate sint numai la un sms departare de tine, iar tu, fraiere, nu ai decit sa sari cu banu’, crezind ca Norocul fix pe tine te-a ales sa le ai pe toate. Ha, ha, ha, ha, ha!

Daca nu v-am plictisit, precum vocea binevoitoare, ingaduiti-mi sa va prezint la piece de resistence. In fiecare luna, rasare pe cerul trist al vietii mele ziua fatidica in care se emite factura. Nu e mare, dar nici mica. Sms-urile incep sa curga. "In data de… a fost emisa factura". Uuuups! "Mai sint inspe zile pina la scadenta", "mai sint doua zile", "azi e ziua scadenta", "ieri trebuia achitata factura", "abonamentul va fi suspendat pentru neplata". Ma, tu chiar nu mai platesti? Sint zilele in care ma simt mai rau decit ultimul om de pe fata pamintului. Abuzul de sms-uri ma face sa ma simt vinovat. S-a terminat cu "domnul", cu "dumneavoastra" si cu vocea binevoitoare care imi susura cit de fain client sint eu. In acele zile grele as avea mare nevoie de superoferta "va pasuim, va intelegem, sintem alaturi de dumneavoastra in aceste momente dificile, domnule Milica". Nimic. Tacere si brutalitate. Imaginea catifelata a "domnului" Milica, clientul cel mai fidel si mai model a disparut, facind loc lui "stimate" sau, mai trist, unor ramasite indiferente de "tu". In acele momente de adinca disperare simt nevoia unui numar netaxabil pe care sa il apelez si sa intreb: "Buna ziua, sint domnul Ioan Milica, pot vorbi cu distinsa voce binevoitoare de la stimata companie-mama Lugulugu?", "Daca sinteti stimata companie, imi puteti spune data nasterii dumneavoastra?", "Stimata companie, am observat ca sinteti o stapina fidela. Am o oferta nemaipomenita pentru dumneavoastra. Ce-ati zice daca bla-bla-bla si tra-la-la?". Aaaa?