Caută 
4 MIN
Alegerile prezidentiale in curs de desfasurare in Romania lasa la vedere o viata politica dominata de o mentalitate oligarhica, de casta: politicienii tin unii de altii, se promoveaza reciproc, se acopera reciproc si-si slujesc reciproc interesele, intr-o complicitate care il afecteaza doar pe omul de rind. Astfel, afirma editorialistul revistei "Lumea", Marian Oprea, "doua decenii in libertate par a se fi scurs degeaba. Societatea romaneasca nu s-a putut desprinde de comunism, nu si-a spalat pacatele trecutului, iar romanul nu s-a regasit pe sine".
Continuam sa expunem citeva dintre cele mai interesante momente si situatii din istoria electorala romaneasca mai recenta.
In perioada interbelica, treptat, accentul campaniilor electorale a inceput sa fie pus pe crearea unei imagini negative a adversarului politic. Incepind campania pentru alegerile locale din 1937 la Bacau, PNT anunta ca "a deschis lupta de rasturnare a guvernului liberal, a unui guvern ticalos". Un fruntas national-taranist, Nicolae Scurtopol, candidat pentru primaria Sectorului Galben din Capitala, se adresa electoratului astfel: "Tara a fost privata de drepturile ei. Nepriceputii au fost ocrotiti: o casta restrinsa de ghiftuiti a intreprins afaceri aducind in sapa de lemn categoriile de cetateni". Liberalii, in schimb, rugau electorii sa nu voteze pe national-taranisti si comunisti deoarece acestia indemnau la "jaf, vrajba si zavistie".
Partidele de dreapta foloseau sloganuri la adresa adversarilor politici de genul: "vinduti iudeo-masoneriei", "agenti bolsevici", "tradatori de neam si tara". Atacurile la persoana erau o obisnuinta a campaniilor electorale, contracandidatii fiind descrisi in cele mai sumbre sau ironice imagini. "Domnul Grigore Iunian are un metru saizeci. Orice ar face, oricit s-ar zbate, nu se poate ridica un milimetru mai sus (…); toata rautatea lui, toata meschinaria lui vine din acest miniaturism", astfel era descris disidentul din PNT de catre ziarul partidului parasit de Iunian, "Dreptatea". Candidatul PNL la alegerile locale din Bucuresti, V.P. Sassu, era descris drept "o figura a Partidului Liberal, o figura de pe cind in partid se purta burta si principii". Liberalii il catalogau pe Ghita Pop drept "un comunist si un bolsevic, un om pacatos, un tradator de neam". Atacurile dure nu au iertat pe nimeni, maresalul Alexandru Averescu fiind acuzat ca "s-a dat cu boierii", "s-a facut coada de topor si Iuda vinzator". N. Iorga nu scapa nici un prilej de a-l ironiza pe Iuliu Maniu, asa cum citim in ziarul "Universul", care consemna cuvintarea primului mentionat la Galati: "D. Iuliu Maniu e un om foarte interesant si l-as aduce la Galati pe socoteala mea, ca sa stea de vorba cu dv., altfel nu se misca din Capitala. E un om frumos, cu pantaloni la dunga; n-are nici o ocupatie".
Traditia minciunii in politica s-a tradus in diverse impunsaturi, acuzatii si fel de fel de mici matrapazlicuri venite de la un partid catre altul. Iata citeva episoade din campaniile de altadata, consemnate in presa vremii: "Voi face totul ca alegerile sa fie libere. Eu am un mandat imperativ: sa fac alegerile si le voi face. Nu fac politica; a doua zi dupa constituirea Parlamentului voi demisiona", marturisea generalul Arthur Vaitoianu intr-un interviu acordat ziarului "Izbanda" (de prisos sa amintim ca nu s-a tinut de cuvint…). Drept raspuns, opozitia il ataca pe general: "se minte pe toata linia, se minte cu indrazneala", consemna ziarul "Epoca". Nici maresalul Averescu nu a ramas indiferent, raspunzind adversarilor politici in oficiosul "Indreptarea", organ politic al Ligii Poporului, formatiune condusa de Averescu: "D. Bratianu m-a atacat la intrunirea de la Braila. Toata asistenta in picioare striga: «Rusine lui! Jos despotul!». Eu nici nu-l voi ataca, nici nu ma voi apara. Eu il consider moraliceste la pamint". Indemnul de a nu vota "Bratienii" venea si din partea Partidului Conservator, prin glasul lui Take Ionescu. Acesta solicita, in ziarul "Romanimea", ca "in numele onoarei voastre de oameni liberi, va rugam: Nu votati pe Bratieni!".
Unul dintre deputatii alesi in judetul Vlasca in noiembrie 1928 povestea, in ziarul "Dreptatea", ca "am fost ales cu o majoritate zdrobitoare. A doua zi dupa biruinta, curtea unde locuiam era neagra de caciulile vlascenilor. Miile de fagaduieli ale demagogului (seful politic al judetului – n. ns.) ajungeau la soroc. Cei mai multi alegatori cereau sa-i fac padurari sau sergenti de strada in Bucuresti. Intrebam de ce voia sa fie sergent de strada: Cit pamint ai? Douazeci de pogoane. Douazeci de pogoane in Vlasca inseamna o mare avere. Cui o lasi s-o munceasca? O dau in parte. Si de ce vrei sa te faci sergent de strada? Mi s-a urit cu munca. Sa ma mai odihnesc si eu, ca a venit partidul la putere".
Cind vedem ca viata politica de astazi este atit de asemanatoare cu cea din urma cu citeva bune decenii, ar trebui sa ne mai intrebam daca reactia electoratului nu va fi, cumva, asemanatoare?
