P.D.L. fata cu reactiunea

De fapt, nu dl. Nichita a cistigat alegerile, el era vincibil si lumea dorea schimbarea, ci domnul Oprea le-a pierdut, ratind o schimbare necesara pentru oras. Si le-a pierdut pe mina sa, pentru ca, dupa ce a procedat foarte bine anuntindu-si din timp candidatura si tinindu-se de cuvint, a intrat in campania electorala nepregatit in cele specifice Primariei si a iesit aproape cum a intrat, considerind ca simpla existenta pe pamint a domniei-sale este suficienta pentru ca o majoritate sa-l voteze. Aura creata in jurul personalitatii sale s-a destramat inca de la prima aparitie televizata, celebra dezbatere de la Realitatea TV, cind a gafat prin agresivitate si lipsa de eleganta. Culmea e ca dl. Oprea avea dreptate, dar adevarul trebuie rostit cu o anumita gratie, altminteri societatea il respinge ca o cucoana ofuscata.

Apoi, dl. Oprea nu s-a inconjurat de specialisti, cu care sa dezbata din timp problemele, iar cind s-a intors de la Bruxelles era prea tirziu. De aceea i-a lipsit practic un program electoral veritabil, cel existent fiind calat dupa observatiile inregistrate prin cartiere de catre cea mai apropiata colaboratoare pe care si-a ales-o, Irina Schrotter. O asociere benefica la inceput, dar care ulterior s-a dovedit a fi un bolovan de git, prin trecutul si interesele cunoscute ale respectivei doamne.

In acelasi timp, partidul nu a fost unit in sustinerea candidatului sau. Fuziunea PD – PLD s-a dovedit o greseala, in partid existind cel putin trei fractiuni, ca in poezia cu racul, broasca si o stiuca, fiecare dintre ele asteptind ca cealalta sa se compromita. In context, nici relatiile dintre Dan Carlan – remarcabil, de altfel, printr-o foarte buna prestatie ca si consilier si, mai apoi, ca senator – si Dumitru Oprea nu au stralucit si nu s-au tradus intr-un sprijin reciproc benefic si eficient. PDL-ul are foarte multi oameni destoinici, organizarea si masinaria sa interioara merg, dar nu a avut la Iasi, sau nu a stiut sa-i foloseasca, oameni charismatici, de imagine, vectori de opinie, purtatori de mesaj.

O campanie electorala e grea. Se spune ca ea scoate din om, in vazul publicului, tot ce are mai bun si tot ce are mai rau. Si publicul a vazut, dar nu ce se astepta sa vada, a vazut rautate, incrincenare, dorinta de putere, lipsa de idei, de reactie – la celebrele caricaturi, de pilda, prin urmare s-a speriat si a decis sa aleaga un rau nu neaparat mai mic, dar mai cunoscut, deja incercat. Desi, repet, momentul era extrem de favorabil, nu numai datorita defensivei defetiste a lui a, ci si datorita lipsei altor competitori viabili, cu exceptia d-lui Adomnitei, asupra caruia vom reveni.

Asadar, dl. Oprea a ratat incarnarea schimbarii. Obisnuit sa fie adulat de catre obedientii din Universitate, obisnuit sa-si impuna vointa in fata unui Senat docil, imbatat si de succesul relativ de la europarlamentare, domnia-sa a crezut ca la fel se va intimpla din nou cu electoratul iesean, pe care nu cred ca l-a inteles suficient, chiar daca domnia-sa nu se afla la prima experienta politica, cunoscuti fiind si cei trei ani de certuri din fruntea organizatiei judetene a PNL. S-a dovedit, inca o data, ca doar vointa, ambitia si inteligenta nu sint suficiente. Mai trebuie discurs, diplomatie, dragoste de oameni, bunatate, si o cunoastere intima a problemelor administratiei locale. Nu poti sa vii cu propuneri gen tunel subteran cu opt benzi de circulatie din Pacurari pina in Podu Ros, parca, aeroport situat undeva la granita intre mai multe judete sau largirea ecartamentului liniilor de tramvai la o regie si asa falimentara. Ce analiza cost-beneficiu s-a facut la aceste investitii? Nu acestea sint prioritatile Iasului, nu sintem in America.

Si uite-asa, prin eforturi conjugate, PDL-ul la Iasi a pierdut tot, in conditiile in care mai tot nordul Moldovei pare sa se fi emancipat de sub PSD. Nu sintem sub media pe tara, s-a muncit mult, dar nu am luat nici o functie importanta. E ca in filmul acela polonez in care actiunea se petrecea intr-o gara unde toata lumea era foarte harnica, dar in care nu oprea niciodata un tren. Chiar nu e nimeni responsabil pentru asta? In context, am remarcat gestul plin de distinctie al lui Vasile Blaga.

Adevarul e ca la Consiliul Judetean ma asteptam la o infringere, dl. Simirad fiind un "animal politic" inca aproape imposibil de batut, deci dl. Carlan s-a aruncat singur intr-o misiune sinucigasa. Si are meritul de a se fi apropiat mult de cistigator, de a nu se fi ascuns, ca Fenechiu, delegind altora responsabilitatile si tragind sforile din umbra. Dar la Primarie ma asteptam, ca multi altii, sa se produca schimbarea. Pe aceasta cred ca trebuia marsat si nu pe acel evaziv "Deschide Iasul". Dl. Oprea are meritul unor procente importante, dar insuficiente. Cum spunea cineva, locul doi e primul care pierde. A fost ca in meciul Romania – Olanda.

In fine, asta am meritat, asta avem. Ceea ce e neonorant si deloc democratic, insa, este absenta oricarei mea culpa. Vorba romanului: "Merge si asa". Ei bine, nu, nu merge. Peste tot in lumea democratica, in astfel de situatii, cei care pierd isi asuma niste responsabilitati, macar temporar, presupunind ca un nou vot ii va readuce pe culmi. In felul acesta partidele se reinnoiesc, se invata din greseli, se dezbat problemele si se cistiga viitorul. Politica strutului e de inteles, dar nu de recomandat. Mai e putin si vin alegerile cele mari. Sint foarte curios daca PDL-ul va sti, intre timp, sa-si decanteze valorile. Miza e foarte mare, pentru ca e mare nevoie de moralitate si ordine in tara. Iar coalitia celorlalte doua partide mari nu este nici morala si nici in ordine. Sa auzim de bine!