Pe drum

Daca, prin ironia sortii, cel ce avea sa devina prozatorul Jack Kerouac s-ar fi ivit pe lume in Romania, printre cartile celebre ale secolului al XX-lea nu s-ar mai fi numarat si romanul On the road. Doua motive ar fi impiedicat, cu siguranta, ridicarea unui asemenea monument epic: lungimea drumurilor si poeticitatea lor. O tara mica, cu drumuri gaunoase si colbuite nu poate inspira o epopee despre virtutile si slabiciunile calatoriei cu masina. Dupa o mie de kilometri se naste, in termeni romanesti, o secventa de doua fraze, nicidecum o arhitectura epica de citeva sute de pagini. Prin urmare, admiratorii binecunoscutului roman sint rugati sa-si inchipuie ce s-ar putea povesti, de pilda, despre un „ia-ma nene" de la Botosani la Bucale, in comparatie cu memorabilele hitchhiking-uri intre New York si Frisco. Sa admitem, totusi, ca lungimea nu conteaza, desi multa lume nu este de acord cu o astfel de afirmatie. Nu ne ramine decit sa ne intrebam daca avem drumuri demne de literatura sau nu. Pentru un virtuoz al naratiunii, potentialul poetic al drumurilor este un aspect esential al fictiunii si, din acest punct de vedere, unele crimpeie din America anilor ’50 aduc destul de bine cu matricea fiintiala a spatiului mioritic actual, fapt dovedit de un fragment din romanul deja mentionat: „drumurile erau pline de vacile care se intorceau acasa. Nu trecea nici un camion. Citeva automobile vijiira prin fata mea. Un pustan cu masina echipata ca de raliu trecu pe linga mine fluturindu-si esarfa. Soarele apusese, iar eu stateam acolo in seara purpurie, incepu sa-mi fie frica".

Romania este, probabil, singura tara din Europa care a ridicat soseaua cu o banda si jumatate pe fiecare sens de deplasare la rang de drum european. In loc de covoare cu patru benzi de asfalt, cum ar fi normal sa avem, ne bucuram sa ne injuram pe drumuri cu cite o cale si jumatate pe directia de rulare. In afara localitatilor, viteza legala de 100 km/h a devenit pentru profesionistii volanului o conventie lipsita de semnificatie. Intre Iasi si Roman, cu 100 km/h, nu se poate circula decit pe jumatatea de banda marginita de santuri adinci ori de copaci vigurosi. Pe drumul propriu-zis se deplaseaza, cu mai bine de 130 km la ora, inconstienti cu tancuri si vapoare de mare viteza sau haiduci cu mai putini cai-putere, dar animati de dorinta de a verifica parametrii tehnici ai cosciugelor. Ici-colo, prin preajma localitatilor, carutasii se bucura de binefacerile civilizatiei, indemnind bidiviii sa se mobilizeze exemplar, precum jucatorii de la nationala de fotbal, si sa dea tot ce au mai bun in ei. Indiferenti la dimensiunea europeana a drumului care trece prin sat, oamenii umbla molcom pe soseaua fulgerata de sagetile metalizate dotate cu detector de radar. Unii mor, altii traiesc, dar ce inseamna viata pentru un suflet insetat de eternitate ? Din vreme in vreme, cite o masina de politie mai domoleste tensiunea si coloana de bolizi aluneca prin sate ca melcii dupa ploaie.

In trafic, mirlania iti ureaza bun-venit la fiecare kilometru iar vitele nu mai rumega linistite in gospodariile oamenilor, ci au luat chip uman si permis de conducere. Codul rutier si alte mofturi legislative au fost inlocuite de reguli a caror importanta si valoare vom incerca sa o schitam in cele ce urmeaza.

Regula de aur: Accelereaza! Frinarea ii irita pe ceilalti participanti la trafic. La banii, masina si valoarea ta nu se pune in discutie sa fii sanctionat pentru incalcarea unei biete limitari de viteza. Legea poate fi cumparata iar fraierii nu au decit sa se fereasca din calea ta, pentru ca ei oricum nu pot tine piept unei coliziuni cu monstrul de otel pe care il conduci asa cum crezi de cuviinta. Si daca e sa-l intimidezi pe cite unul care da dovada de prudenta nejustificata, legala cica, arata-i din faruri si din claxon cine e regele soselelor!

Regula de argint: Trecerile de pietoni sint doar pentru pedestri. In consecinta, nu e treaba ta sa vezi cine se incumeta sa treaca si cine nu. Si, daca il iei pe vreunul pe capota, in nici un caz sa nu opresti. Cine l-a pus sa se aventureze pe soseaua ta chiar in momentul in care te aflai in plina viteza? Cum? Era in localitate? Si ce daca? Drumul e doar al celor puternici.

Regula de bronz: Ia-ti un detector de radar cit mai performant. Dai un ban, dar stii ca nu ai probleme. De se intimpla sa te opreasca vreun papagal de militian, adu-i aminte ca are familie, copii, renumeratie mica, dupa buget. Numai caposii refuza o atentie plasata discret si eficient. Daca agentul iti face probleme, suna un prieten care il stie pe superiorul lui. Doar se stie ca la Politia Rutiera sefii sint mai deschisi la minte si la buzunar decit subalternii, dat fiind ca multi dintre ei au studii aprofundate in drept.

Regula de lemn: Daca ai ajuns in acest moment, e prea tirziu pentru a mai intreprinde ceva. Inseamna ca echipa de la SMURD a tot incercat sa te resusciteze, dar… Data viitoare vei fi, cu siguranta, mai atent la detaliile din trafic.