Sex si cutremur

Teologii medievali s-au intrebat multa vreme daca femeia are suflet si daca aceasta fiinta greu de definit, inferioara, nerecunoscatoare si inculta, poate fi acceptata in rindul oamenilor stricto sensu. Tema fiind delicata, discutiile au durat cu inversunare citeva secole, dar nu au dus la un raspuns definitiv. Unii teologi mai cred ca femeia nu este om si ca principala ei menire e sa-i sminteasca pe barbati. Femeia e un alt nume al ispitei, sireteniei si frivolitatii. Perspectiva s-a modificat oarecum abia in modernitate.

Mi-am amintit de aceasta disputa (europeana, totusi), citind o stire despre intentia autoritatilor din Iranul celor o mie si una de nopti si al presedintelui Mahmoud Ahmadinejad de a lapida o femeie de 43 de ani pentru un adulter comis in luna mai 2006. Femeia a suferit deja o pedeapsa barbara: a primit 99 de lovituri de bici. Justitia iraniana, de inspiratie straveche, a socotit insa ca nu e suficient si ca femeia trebuie supusa lapidarii. Pacatul e grav! Strigator la cer chiar!

Cum stim, lapidarea a fost pedeapsa traditionala in spatiul semit. Lovit cu pietre a murit, de exemplu, primul martir crestin: Stephanos. Prin lapidare trebuia sa piara si femeia adultera, salvata in cele din urma de Iisus Hristos. Observam, inca o data, ca Iisus a avut pareri mai cumpatate decit invatatorii si moralistii de ieri si de azi. Dar sadismul speciei umane pare fara leac. Violenta ei, fara sfirsit. Dintre toate jivinele de pe fata pamintului, omul e, fara indoiala, creatura cea mai cruda, cea mai nesatioasa, cea mai lipsita de indurare, cea mai inventiva in producerea durerilor fizice si psihice.

Pedeapsa lapidarii s-a pastrat, asadar, in Iranul ayatollahilor. Imoralitatea, spun ei, nu poate fi stirpita decit prin strivirea vinovatului cu pietre. Unul dintre acesti povatuitori ai poporului e de parere ca promiscuitatea femeilor e cauza tuturor nenorocirilor care se abat periodic asupra lumii. Pentru a ne dumiri, voi cita doar una din cogitatiunile sale: "Multe femei imbracate inadecvat ii strica pe tineri, iar cresterea numarului de relatii sexuale nelegitime contribuie la producerea a tot mai multe cutremure". Iata ceva foarte profund! Cine mai avea vreo indoiala cu privire la originea uraganelor, a tornadelor sau cutremurelor, sa ia aminte. Aici e miezul stiintei! Nu exista nici un dubiu: radacina tuturor relelor in vastul nostru univers e femeia.

Codul penal islamic, respectat cu sfintenie in Iran, este foarte precis. Amanuntele sint precise si reci. Adulterul se pedepseste cu lapidarea. Barbatii supusi pedepsei trebuie sa fie ingropati pina la briu. In schimb, femeia trebuie ingropata pina la git, pentru a nu fi lovita peste sini. Alta prescriptie: pietrele trebuie sa fie de o marime potrivita: nici prea mari, nici prea mici, pentru ca moartea sa fie treptata si agonia sa dureze! In sfirsit, daca vinovatul reuseste sa scape din groapa si sa fuga, este iertat. Sa vedem in acest articol un semn de blindete?

Pedeapsa in cauza e negresit o ordalie. Termenul ordalie vine din germanul "Gottesurteil": judecata (sau sentinta) lui Dumnezeu. Pentru a-si dovedi nevinovatia, medievalul era pus sa paseasca pe un fier inrosit in foc ori pe carbuni aprinsi. Daca trecea cu bine acesta proba, era semn ca Dumnezeu s-a indurat de el. Alti pacatosi erau legati, pusi intr-un sac si aruncati in mare. E celebra Puntea Suspinelor din Venetia. Daca iesea cu bine la suprafata, omul capata indurare.

Lapidarea face parte din aceeasi serie: este si ea o ordalie. Pedeapsa e decisa de oameni intelepti, dar cel care judeca si sanctioneaza, in realitate, este  bunul Allah. Daca Allah face ca pietrele sa zboare aiurea si sa nu nimereasca in capul condamnatului, se intelege de indata ca l-a iertat pe gresit si ca nu e de acord cu pedeapsa…

Cu toate acestea, ma gindesc, e greu de presupus ca Allah va face o minune tocmai in cazul sarmanei Sakineh Mohammadi Ashtiani.