Ultimul rol al lui Macbeth

marți, 02 noiembrie 2010, 18:32
3 MIN
 Ultimul rol al lui Macbeth

Teatrul Evreiesc de Stat din Bucuresti a venit luni, 1 noiembrie 2010, pe scena Casei de Cultura a Studentilor din Iasi cu piesa Tangou final (Lost Tango), scrisa de argentinianul Mario Diament, regizata de Moshe Yassur, in care joaca Maia Morgenstern (Valeria Duran) si fiul ei, Tudor Aaron Istodor (Diego Goldstein).

Intreaga piesa e un "duet" formidabil intre "omul de hirtie", al carui stil de a vorbi si actiona seamana pina la identificare cu reportofonul pe care il manevreaza, si suita de roluri etalata de actrita ce nu poate sa nu joace mereu. Ambii – lipsiti de autenticitate. El, oricit de tensionat sau intrigat, e  desenat din linii plane si fara relief, insa cu un background solid si cenusiu. Ea, desi nu mai este pe scena, nu se poate opri din joc. Tinarul reporter pare uneori sa triumfe asupra "divei", intrind si el in joc, dar fara a avea privilegiul loviturii de gratie.

Deschiderea piesei este formidabila: "Daca aceasta (aratind spre portretul propriu) este femeia pe care o cauti, ma tem ca ai ajuns prea tirziu". Femeia pe care tu o vezi in imagine nu mai exista.

Trecind printr-o suita de roluri distincte (lucru care se intimpla pe tot parcursul piesei), actrita il scruteaza pe tinarul reporter pentru a vedea cu cine are de-a face. Ii reproseaza ceea ce chiar ea este sau simte ca ar fi el insusi astfel, atunci cind ii spune ca e impenetrabil, corectind – un personaj inselator -, ca se poarta de parca ar interpreta un rol? Sau mai degraba tont, timid la culme in fata unei femei care e sigura de sine, agresiva, inteligenta?

Diego este genul de gagauta care crede tot ce vede in filme.  El se indragosteste de actrita, nedeosebind-o de personaj. Valeria este o femeie care a vazut destule la viata ei, care a facut compromisuri enorme pentru a ajunge si a se mentine in top. Ei reprezinta doua extreme: idealistul incurabil si naiv vs. cinicul lucid. Cele doua perspective se intilnesc atunci cind celor doua caractere li se descopera puncte vulnerabile complementare. El vede intr-adevar doar ceea ce vrea sa vada ("ma intreb daca sinteti cu adevarat persoana care ati dori sa cred eu ca sinteti"). Ea nu este chiar atit de realista: "m-am trezit in toiul noptii cu gindul ca am omorit pe cineva". Caracterul masculin si cel feminin sint unite in aceasta piesa prin punctele lor vulnerabile (realitatea e dusmanul nostru cel mai cumplit). Punctul lui vulnerabil: Contesa desculta (film si rol interpretat de actrita in tinerete, cind el s-a indragostit de ea, de fapt de personajul siropos), in rest Diego e cu picioarele pe pamint. Punctul ei vulnerabil: nevoia de a juca un ultim rol grandios, obsesia crimei savirsite (o premonitie, cum se va vedea ulterior), o fapta coplesitoare, demna  de o Macbeth.

Actiunea este esentiala pentru acest scenariu si ea debuteaza cu replica: "E un cadavru in dormitor", rostita de Diego. Acum incepe un fel de troc intre cei doi. El ar vrea sa ii ia interviul si, astfel, ajunsa din nou pe prima pagina a ziarelor, se presupune ca nimeni nu ar mai indrazni sa o urmareasca pentru crima. Ea ar vrea sa o ajute sa scape de "hoit", iar in schimb ii va acorda interviul. Se bate palma pentru oferta ei. Vor avea ideea de a aseza cadavrul intr-un cufar in care isi transporta ea, pe vremuri, rochiile de scena.

Odata deschis cufarul, o altfel de cutie a Pandorei, cei doi nu vad nici un cadavru, doar un sal vechi, negru. De fapt, in cufar era inchisa chiar moartea lui, abia acum eliberata. Diego recunoaste ca nu fusese vreodata vreun cadavru in dormitor. Intrase in joc pentru a obtine ca recompensa interviul. Aflind ca fusese pacalita, Valeria are un semnal asupra faptului ca ultimul sau rol inca nu fusese jucat. Un ultim tango impreuna cu Diego, dupa care, in dormitor, il impusca, asa cum prescrisese in propriul ei scenariu, pe care il vizualizase deja ca savirsit. Ea ii spusese chiar de la inceput ca "dragostea e un joc atit de crud".

Identificindu-se cu Macbeth, Valeria, din simbol al iubirii (Contesa desculta), se preschimba in simbol al mortii – domnita frageda si pura e cruda doamna a ultimului drum. Eros si thanatos.

Comentarii