Caută 
4 MIN
De ani buni, exista la Iasi un important reviriment al criticii literare. Nu o spun doar eu, implicat in acest fenomen, ci o vede limpede toata lumea, din orice colt al tarii. Recent, un critic respectat si cunoscut prin cronicile si studiile publicate, de ani buni, in Suplimentul de cultura, Bucurestiul cultural si Timpul, l-am numit pe Doris Mironescu, a debutat cu o carte excelenta, care deja a inceput sa stirneasca ecouri si sa culeaga premii. Le merita cu prisosinta. Volumul se intituleaza Viata lui M. Blecher. Impotriva biografiei si a aparut la editura Timpul din Iasi.
O biografie a lui M. Blecher, scriitorul care si-a trait cea mai mare parte a vietii la orizontala, incorsetat in ghips, care a murit la nici 29 de ani, atunci cind cei mai multi dintre noi abia incepem sa avem o biografie, poate parea un pariu greu de cistigat, daca raminem fideli vechii viziuni asupra unei astfel de lucrari, ca aglomerare de evenimente, ca retea de relatii. Autorul opteaza insa pentru refacerea unei biografii spirituale, mult mai importante decit o searbada innodare a suferintelor si bolilor lui Blecher, condimentata inevitabil de o atitudine necritica empatica. Criticul nostru are, insa, suficiente rezerve de rationalism pentru a ocoli o atare solutie; de altfel, el denunta inca din prima pagina a cartii sale si „pericolul mitizarii, al ratarii subiectului din exces de zel, al inlocuirii individului-autor cu personajul abstract care i-a scris (si, se intelege, i-a «trait») opera". Blecher este, la urma urmelor, un mare scriitor, nu un bolnav care, sarmanul, a scris citeva carti in care si-a inventariat, defulindu-se, manifestarile bolii.
Prin urmare, metoda oportuna este aceea de a privi in permanenta biografia prin opera si opera prin biografie; ceea ce nu inseamna confundarea planurilor, explicarea operei prin viata, dar nici acceptarea mortii structuraliste a autorului. Doris Mironescu reconstituie cu acuratete debutul autorului (negind informatia surorii, conform careia acesta ar fi avut loc in presa romascana), colaborarea la celebra publicatie Le Surréalisme au service de la Révolution, lecturile, preferintele, prieteniile autorului, colaborarile in presa culturala a vremii, cu eseuri, analizeaza scurt, dar precis textele de inceput s.a.m.d. Din acest punct de vedere, lucrarea este ireprosabila. Dar lucrul cel mai important este ca, asa cum o reconstruieste critic, biografia lui Blecher devine o componenta esentiala a propriei opere. Abia in acest punct incepe constructia criticii, abia in astfel de analize de nuanta Doris Mironescu isi scoate la iveala intreaga finete a analizei. Exista o consecventa a omului Blecher, incercat de umilintele fizice ale bolii si temele scrisului sau, care capata o intensa motivatie existentiala. Carti precum Intimplari in irealitatea imediata sau Vizuina luminata (Inimi cicatrizate este, voit, altceva) nu au doar o miza estetica, ci mai ales una de ordin ontologic, presupunind o implicare fara rest in actul scrierii. Mizind mai curind pe literalitate decit pe strategiile consacrate ale literaritatii, acestea amesteca voit registrele (verosimilul si oniricul, in special), impunind o viziune inedita asupra lumii, care se opune celei „apocrife", luata permanent ca punct de reper. Blecher isi scrie cartile in orizontul apropiat al mortii, de care era constient; nu are vreme nici macar sa cizeleze, daramite sa mai si triseze.
Criticul surprinde admirabil aceasta osmoza intre viata si opera, descoperind o anumita „logica" a operei, care este o permanenta fuga de biografia nuda: „Intimplari in irealitatea imediata reprezinta, prin rezerva titlului, o timida propunere de largire a universului considerat real, o deschidere a vietii catre partea ei de imaginar si libertate. Inimi cicatrizate (sau mai bine Tesut cicatrizat, titlul dorit de autor pentru cel de-al doilea roman al sau) ar putea indica patimirea si asimilarea suferintei, ca si, ipotetic, depasirea acesteia prin «cicatrizarea» ranilor, in primul rind a celor spirituale. In cele din urma, Vizuina luminata aduce promisiunea unei revelatii. Spatiul autoobservarii, interiorul constiintei si cel al corpului sint privite intr-o noua lumina, cea a cunoasterii de sine si a cunoasterii lumii, cu zonele ei de realitate si irealitate, aduse laolalta. Citind astfel parcursul scriitoricesc al lui Blecher, putem vedea in opera blecheriana un mod de a invinge, nu pentru ca autorul si-a uitat astfel suferintele concrete atita timp cit a scris-o, ci pentru ca a cautat sa depaseasca aceste suferinte, supunindu-le unei «lecturi» creatoare, datatoare de sens." Am citat abundent tocmai din dorinta de a demonstra cistigul exegetic pe care aceasta biografie a lui M. Blecher, scriitorul care nu crede in posibilitatea memoriei de a reconstitui trecutul, il aduce in privinta revalorificarii operei sale. Comentariile de mai sus nu se vor verdicte estetice, caci scrierile analizate depasesc cu mult conceptia „gratuitatii" sau a „inutilitatii" actului artistic. Pentru Blecher, scrisul devine o problema vitala, de adaptare la conditia sa precara, fizic si chiar spiritual. De aceea, tot ceea ce scrie in ultimii ani ai vietii tine de o miza ontologica, rezolvata prin mijloace literare.
Mai remarc, grabit, ca, pentru a nu cadea in capcana compatimirii scriitorului de care se ocupa, stilul este unul permanent controlat, precis, deloc inflamat si pindit de riscul unui patetism care nu are nici o legatura cu scrisul lui Blecher. Cartea lui Doris Mironescu, Viata lui M. Blecher. Impotriva biografiei, este unul dintre cele mai bune debuturi din critica ultimilor 20 de ani.
