Ziua Republicii in Portugalia (I)

Prieteni din Cluj imi telefoneaza sa-mi spuna ca vor fi la sfirsitul lui septembrie la Lisabona, lui Cornel i se va interpreta o compozitie. Ramineti pina pe 5 octombrie, de Ziua Republicii, le spun, anul acesta vor sarbatori 100 de ani. Caut niste insemnari de acum trei ani, impresii de la fata locului, asteptind o redactare mai elaborata, cindva.

*

La finele lui septembrie, la Lisabona te intilnesti zilnic, oriunde ai fi, cu  sute de turisti, unii virstnici bine, cu care ne incrucisam parca in intrecere socialista. Lisabona turistica: monumente si cladiri impresionante, multe statui, fosta putere coloniala. Cartiere pitoresti, strazi in panta, intortocheate, inguste, pe care se circula cu niste tramvaie cum era cel de pe Sararie cindva, in tineretea noastra. Dar strazile sint mult mai abrupte. Vagoanele, de epoca, bine intretinute, au mecanisme de conducere vetuste, roti mari si manete – bronz, arama si alamuri -, dau semnal strident inainte de fiecare colt. Pasagerii se bucura ca niste copii la viraje. Scrisnete ingrozitoare de roti. Mai sint si niste vagoane care urca pante abrupte cu ajutorul unor cabluri. Peste tot (metrou, autobuz, tramvai) se merge cu un permis pe cinci zile. Multe hoteluri de patru stele, se vintura bani multi pe aici, desi pare modest totul. Preturile – cam ca la noi. Barbatii sint mai conformisti, multi in costum, cu cravata, nu numai functionarii. Vizitam Castelul, pe o stanca, cladire medievala de aparare, luat cu asalt si sacrificii de la mauri, cind a pornit actiunea de eliberare de sub arabi. Si, bineinteles, multe biserici – e doar o tara catolica.

Primele citeva zile la Lisabona sint dedicate conferintei. Organizatorul, Michel Binet, de la Centrul Lusitan de Investigatii si Servicii de Interventie Sociala, de pe linga Universidade Lusíada de Lisboa, mi-a cerut in mod insistent sa prezint cercetarile noastre privind identitatea roma in societatea de tranzitie: aparitia romilor in Balcani si Tarile Romane, cercetari psihosociale asupra comunitatilor de romi din nord-estul Romaniei, noua elita intelectuala. Interventia mea e flancata de altele, locale, intr-un workshop anuntat prin afise vizibile, Os Ciganos na Roménia e em Portugal. Michel mi-a spus ca manifestarea a fost o reusita (am primit si scrisoare de multumire), mi-a prezentat responsabili si  colegi, inainte sau dupa, de la ei sau din alte institutii, unii cu functii, interesati de tema, inclusiv o doamna de la departamentul de imigrari. E un tinar deosebit de cald si de politicos, francez casatorit cu o portugheza, imi vorbeste intr-o alta zi de teza lui (e un doctorand intirziat), ceva intre antropologie, sociologie si lingvistica: analiza conversationala. A facut antropologie la Paris V cu Paul Stahl, il invoca adesea ca cel mai iubit profesor al lui; directorul de teza de aici e un sociolog care lucreaza intr-o catedra de lingvistica. Pare foarte competent, are o grila complexa de analiza, ii solicit un text pentru revista noastra. Il intilnesc si pe profesorul Jeshuino Correia, pe care-l stiu de mult (apropiat de Moscovici, ma intreaba daca vorbesc romaneste cu el), e acum pensionar, dar deosebit de activ, imi spune ca vine de la niste cursuri din Spania, iar a doua zi pleca "in insule", alta actiune. Va organiza peste doi ani Conferinta Reprezentarilor Sociale, o manifestare deosebit de prestigioasa, aflata acum la a zecea editie. Proiecte cu colegii portughezi, sperante pentru posibile colaborari.

Publicitate și alte recomandări video