Bucurie in bucatarie

* Dupa cum scriam si cu alte ocazii similare, criza asta mondiala s-a intilnit la un colt de cotitura, vorba ceea, cu sezonul asta estival. Din confruntarea celor doua parti nu s-a nascut progresul, ci dimpotriva! Sezonul estival afecteaza criza mondiala in bine (la modul ca nu mai platim atit de mult pentru incalzire – gaz, lemne, carbune etc.); criza mondiala afecteaza sezonul estival in rau, la modul ca si-a pus amprenta ca o talpa de bocanc pe distractia celor aflati in concediu, prin statiunile patriei. Ne-am interesat pentru dumneavoastra cum afecteaza criza cazarea, distractia de plaja, siguranta personala a turistilor etc. Am ajuns, acum, intr-una dintre nenumaratele unitati de deservire aflate pe litoralul patriei noastre, pentru a afla in ce masura aceasta criza se regaseste in menu. Ne raspunde seful restaurantului "La Mama Acasa" SRL, domnul Ilie Bucatarie:

– Pentru inceput, lasati-ma sa ma entuziasmez de numele dumneavoastra, care demonstreaza o perfecta predestinare. Sa-l cheme Bucatarie pe un om care se preocupa de mincarea semenilor, asta e o raritate!

– Nu stiu ce raritate gasiti dumneavoastra. Bucatarie e o porecla pe care mi-au pus-o oamenii de la mine din sat, cind eram mai mic…

– De ce v-au pus-o?

– Fiindca eram obraznic, furam cirese, pepeni, mere, de la unul, de la altul. Care ma prindea, ma batea la fund cu cureaua, cu fringhia, cu basca uda. De la atita bataie, mi s-a intarit zona respectiva… De la taria aia vine porecla Bucatarie…

– Aha! Dar ati ajuns stapin si peste o bucatarie… Cum v-a afectat, pina acum, criza mondiala?

– Pai, sa va dau un exemplu: ca sa nu ne pierdem clientii, am fost nevoiti sa pastram preturile de anul trecut, cum fac multi altii…

– Si asta se rasfringe negativ asupra incasarilor, nu-i asa?

– Nu-i asa, fiindca am fost destept si am pastrat si alimentele de anul trecut!

– Cum asa?

– La rece! La frigider, la beci, in camara, unde se pastreaza, de obicei, bucatele.

– Si nu s-au stricat, dupa un an?

– Dar ce inseamna, de fapt, stricat? Aici este vorba despre ceva mult mai subtil, despre trecerea intr-o alta forma si o alta stare, daca ma intelegeti… Ca sa fiu mai explicit, va recit din versurile unui binecunoscut slagar: "Jana nu e moarta, Jana se transforma!". Sau un alt exemplu: "Din bube, mucigaiuri si noroi, iscat-am frumuseti si preturi noi!". Si cu alimentele tot cam asa se intimpla…

– Dati-mi citeva exemple concrete, va rog!

– Pai, anul trecut, in toamna, cind s-a terminat sezonul estival, am ramas cu o suta de kilograme de tomate proaspete, pentru salate sau sosuri. Anul asta, cind s-a deschis sezonul estival, am putut oferi clientilor nostri care beau vodca pe plaja inca de la prima ora, cu soarele-n cap, o suta de kilograme de suc de tomate. Nimeni nu s-a plins.

– De ce, fiindca s-au pastrat tomatele chiar atit de bine?

– S-au cacarisit, fapt care ne-a ajutat sa ardem o etapa in procesul tehnologic, ca nu le-am mai strivit. Am scos cu strecuratoarea vietatile care miscau si inotau inauntru, apoi i-am pus condimente, piper, vopsea rosie…

– In afara de rosii, ce alimente ati mai pastrat de anul trecut?

– De un exemplu, anul precedent, in toamna, am ramas cu niste cas si urda, de la cumnatu-meu, care e cioban. Nu mult, cam o camara plina. Acum ne bucuram ca putem oferi in meniu brinzeturi straine cu mucegai si ce-o mai fi crescut pe ele… Datorita lor am putut trece in acelasi meniu si ciuperci!

– De baut ce aveti?

– Pai, le oferim clientilor nostri traditonalele vinuri vechi. Si mai putin traditionalele, dar actualele beri vechi si sucuri vechi…

– In fine, totusi, de ce ati numit localul "La Mama Acasa"? Mie ambianta si meniul nu-mi sugereaza chiar nimic familiar.

– Se vede ca n-o stiti pe maica-mea, ce femeie mizerabila este!