Scoala de dans si bune remaniere

* Stateam pe sofa si ne uitam la televizor si, la un moment dat, era cit pe ce sa ne inecam. Nu, nu inotam pe sofa, nu mincam piept de pui (care e mai atos), nu beam cafea, sa zici ca ne-a intrat zat pe git, iar seminte sau pufuleti nu obisnuim. Deci, nimic: doar stateam si ne uitam. Decit stateam, vorba unui presedinte de o noapte. Ceva mai tirziu ne-am prins de ce ne-am inecat: urmaream la televizor prea cu sufletul la gura! Ne uitam cu sufletul la gura ca prostii, asteptind sa aflam cine pe cine remaniaza, care tabara cistiga, cine cui ii pune guma mestecata in par, cine cui ii trage fesul pe ochi si suturi sub centura (astea mai putin conteaza, la barbatii nostri politici, ca nu-i doare, neavind ce!) – in fine, asteptam. Si, la un moment dat, ne-am trezit si am spus "Prrr!". Ce rost are sa stam ca fraierii? Sa asteptam sa vedem ce? Si ce daca se remaniaza? Si ce daca nu se remaniaza? Un guvern remaniat e ca un ciorap remaiat: s-a stricat, iar cineva incearca sa-l dreaga. Nu mai tine, bre, i s-a dus firul, gata, arunca-l! Sau pune-l la Dacie, curea de ventilator! Mai crede cineva ca, indiferent de guvernare, se poate schimba un ministru prost cu un ministru bun? Am fi scris "un ministru slab", dar opusul sau e "un ministru gras", iar pe noi nu ne intereseaza metabolismul si regimul lor alimentar, ci doar regimul sub care traim noi, restul.

* Am ajuns la concluzia ca, decit sa urmarim toate panaramele, cu sufletul la gura si sa ne inecam, mai bine ne uitam la altceva. De exemplu, miercuri seara, pe HBO Comedy, am prins primele doua episoade din serialul "Little Britain" (Mica Britanie), produs de BBC. Am preferat sa ne uitam la ele, chiar daca, poate, pe alte posturi, ministrii isi spargeau dintii cu veiozele, se sugrumau cu sireturile sau se pupau. Daca v-a placut Monty Python, chiar merita sa va uitati. Din pacate, daca s-ar imagina scenariul pentru un serial similar, "Little Romania", pe loc ar sari ca apucatul Vadim si cei de la "Big Romania".

* In fine, sa lasam politicienii si sa trecem la oameni: deci, si oamenii gresesc, nu doar politicienii! Pe jumatate de ecran de televizor vedeam o bizdiganie de monstru, cit un porc in ajun de Ignat, cu multe membre, cu aripi de Boeing si cu trompeta (ca aia numai trompa nu era), si foarte greu ne-am prins ca fusese, de fapt, un tintar marit: ne-am prins greu, fiindca tocmai stateam si rasuceam in minte comentariul "cresterea imbolnavirilor de meningita de la virusul West Nile". Dupa ce am rasucit pina a pleznit, am ajuns la concluzia ca, dupa mintea ciupita de tintari a unor realizatori de stiri, se pare ca imbolnavirile (de meningita sau de encefalita) ar fi un fel de tuie sau de braduleti, care cresc daca ii uzi la vreme si le pui balegar dospit la radacina.

* Chiar, ca tot veni vorba despre balegar: de ce in multe reclame de la televizor ni se spune ca anumite paste de dinti lupta impotriva respiratiei urit mirositoare? Trebuie sa intelegem de aici ca halena e cauza tuturor relelor? Pai, damful din gura e un efect, care poate avea cauze grave, medicii stiu mai bine! In cazul de fata e cam ca si cum ai face reclama la fond de ten, spunind ca e tratamentul ideal impotriva cosurilor! E ca si cum s-ar promova o vopsea impotriva ruginii! Ca si cum ai da cu parfum peste jeg, fara sa te speli! Altfel spus, ca sa revenim la ce scriam pe la inceput, este cam ca si cum ai prezenta un guvern remaniat. Sau un alt guvern. Week-end bun!

Publicitate și alte recomandări video