Comuna lui Cozmanca, vanduta italienilor

Dintr-o pornire federativa mai greu de deslusit, pe la inceputul anului 2003, vreo 2.200 de locuitori ai comunei Mihaileni au hotarat prin referendum sa-si ia soarta in propriile maini, infiintand o comuna numai a lor.

Patru sate de marime medie – Vitcani, Talpa, Candesti 1 si Candesti 2 (prin aceasta zona satele sunt numerotate ca fotbalistii pe tricouri) – s-au separat de comuna mama cu tot ce implica  o astfel de noua organizare: administratie proprie, politie, unitate medico-sociala etc. O fi bine, o fi rau? Deocamdata locuitorii noii comune inca nu s-au lamurit. Deocamdata singurul avantaj pentru ei este scurtatura care duce la Primarie in caz ca au vreo treaba pe acolo.

Primarul Constantin Ciornodolea zice ca acesta este "un mare avantaj": "Cei din Talpa aveau de strabatut cate 15 kilometri pe zi pana la Primarie in caz ca aveau de rezolvat cu un act ceva". Va dati seama ce eficienta este munca la primariile satesti daca oamenii au zilnic de rezolvat cate un act. Cand mai ai de marsaluit cate 15 kilometri, mai ca-ti vine sa-ti iei campii fara act de proprietate.

Sat de ucraineni  

Un procent insemnat al locuitorilor din Candesti sunt de origine ucraineana – cei din Candesti 1 aproape toti. Conlocuitori pasnici de altfel, fara pretentii teritoriale si de autonomie locala. Ruteni li se spune si vorbesc o limba foarte ciudata pe care o inteleg numai ei. O limba cosmopolita, un cocktail de romaneasca si slavona din care pricepe fiecare ce vrea. Daca intri intr-o carciuma din sat nici nu stii cum sa te adresezi vanzatoarei. Cel mai bine ii spui: "Ai ni biu, ai ni platiu!" Si ea intelege: "Eu nu beau, eu nu platesc!"

Cartofi abandonati pentru grau pentru paste

Agricultura este ramura de baza a economiei in comuna Candesti. Daca din localitatile invecinate taranii au plecat in detasamente intregi ca sa castige un ban cinstit la munca in Italia, cei din Candesti au ramas lipiti pamantului dintr-un motiv foarte intemeiat: au venit italienii la ei. Aproape jumatate din suprafata agricola a comunei a fost arendata de Claudio Brigniolo, care a si infiintat aici societatea "Agroitaly" SRL pe care o exploateaza in stil italian. Adica cu mana de lucru ieftina, romano-ucraineana pe pamanturile fostilor proprietari. Exact ca pe vremea fostelor CAP-uri. Restul suprafetei agricole a fost insusita de investitori locali: Mihai Luca cu 120 de hectare, Dumitru Ungureanu cu 70 de hectare si Dumitru Babei cu 30. "Daca nu veneau astia, ramaneam cu 800 de hectare nelucrate", spune primarul Ciornodolea si tot el continua nemilos: "Oamenii sunt multumiti, au facut contracte si primesc cota parte din recolta". 

Numai ca pamanturile din zona erau renumite pentru performantele lor in cultura cartofului si a sfeclei de zahar. Sfecla nu se mai intreaba acum de cand au disparut fabricile de zahar, iar cartoful nu are prea mare cautare in Italia. Asa ca acum majoritatea suprafetei agricole a fost cultivata cu grau pentru paste. Si apoi cartoful este mai riscant de cultivat, nepriindu-i la tuberculi nici seceta nici ploile peste masura. Pe cand graul, daca nu ies macaroane din el, se face fidea. Taranii, insa, nu au motive de ingrijorare, conform contractelor intocmite, primesc anual cate 600 de kilograme la hectar.

Doua comune cu un singur dispensar

Luata pe nepregatite de noua organizare administrativa, Primaria din Candesti s-a pomenit descoperita la cateva institutii. Primarul Ciornodolea este, insa, optimist: "Anul acesta sper sa termin dispensarul. Am depus deja proiectul pentru caminul cultural si aductiunea cu gaz metan. Sper sa le definitivam si pe astea". La Candesti speranta nu moare niciodata. Deocamdata satenii tot la vechea resedinta de comuna, de la Mihaileni, se duc ca sa se trateze de branca ori ca s-o vada live pe Daniela Condurache. Cu timpul le va rezolva Octav Cozmanca pe toate ca nu degeaba s-a domiciliat ilustrul om politic pe meleagurile natale.

Politician pictat alaturi de sfinti

De departe cea mai lustra personalitate a comunei nou infiintate este si va ramane Octav Cozmanca. Fost ministru al Administratiei, Octav Cozmanca a dat nu odata dovada ca se aseamana cumva cu Emil Bobu. Maretul sau inaintas, tot botosanean de origine si avand o functie asemanatoare in Comitetul central pe vremea terorii rosii, si-a uitat obarsia si, odata ajuns la centru, a dirijat fondurile menite dezvoltarii catre judetul Suceava. Octav Cozmanca, desi era si senator de Botosani, tot catre Suceava a canalizat fondurile dezvoltarii, stiind ca in ragaliile de pe celalalt mal al Siretului isi va depune icrele pentru o noua candidatura. Consatenii sai din Talpa sunt mandri de contemporaneitatea cu mai marele demnitar. Mai cu seama de cand le-a faurit si o biserica. "Biserica lui Cozmanca", asa este ea denumita in randul enoriasilor, desi se cheama "Sfanta treime". La inaugurarea ei au participat toti activistii de partid si de stat, toti liber cugetatorii, admirand cu nesat icoana ctitorului si epitropului ei. Nu conta ca la numai cativa kilometri distanta, la Ipotesti, toata floarea intelectualitatii il comemora pe poetul nostru national Mihai Eminescu. Azi biserica este ferecata cu gratii si lacate ca o zarca. La intrare, o placuta din marmura ne lamureste si cine este adevaratul ctitor al bisericii: "O contributie importanta la ridicarea acestui sfant locas ortodox a fost adus de Guvernul Romaniei". Animat de gestul ecumenic al lui Octav Cozmanca, poetul Mircea Dinescu a  si scris atunci "Blestemul de a fi pamfletar": "Ca sa uitam de hainele vargate,/ ti-ai resapat bisericile toate/ si i-ai vopsit in miercurea cenusii/ pe activisti, ca sfinti, in stanga usii./ Treizeci de ani molozul Sfintei Vineri/ l-au dus pe talpi buldozeristii tineri/ in sat la ei si-acum, bolnavi de branca,/ se-nchina in pronaos la Cozmanca".

Chiar daca Octav Cozmanca nu si-a pus initiala prenumelui pe chelie, tot sfant ramane printre consatenii sai. "Ne-a facut biserica aicea si vreo trei scoli, cum sa nu-l iubim?", se intreba retoric o enoriasa care se pregatea sa aprinda o lumanare la gratar, fiindca, v-am spus, biserica este ferecata. Se asteapta doar prezenta preotului din Dorohoi ca sa poata si ei admira "de-a stanga usii" imaginea ctitorului. Vecina de alaturi, Maria Miagu, vanzatoare de carcima gard in gard cu biserica chiar era incantata de vecinatate. Chiar si sfintii, dupa o zi de munca trebuie sa se relaxeze undeva. "Daca stai la slujba o data, de doua  ori, parca ai mai sta si a treia oara. Ce pacat ca la 12 se termina". Si asa doamna Maria face si ea vanzare. Vine omul, aprinde o lumanare la poarta bisericii, mai cinsteste ceva la carciuma de alaturi intru pomenirea ctitorului si viata comunitatii reintra la normal.

Casa de demnitar ferecata

Octav Cozmanca nu era acasa. Poarta era la fel de ferecata ca si biserica. Din gospodaria de alaturi a iesit fratele lui care ne-a usuit. "Eu sunt fratele lui", zice el. "Si cum va spune?", indraznesc sa intreb. "Cozmanca". "Cozmanca si mai cum?" "Cozmanca si atat", a raspuns fratele demnitarului, pe care il mai cheama si Dinu dupa cum ne-au spus consatenii si care a tinut sa ne avertizeze ca nu cumva sa ne apucam de cine stie ce investigatii ca e de  jale. Si noi, care am venit cu ganduri pasnice, am plecat cu coada intre picioare. Inca un subiect ratat. Pacat. Cu Octav Cozmanca personaj principal ar fi iesit un reportaj minunat.

Sursa: Monitorul de Botosani