Noua ani, misionar in Kenya

Pe urmele Apostolului Paul. Cam asa s-ar putea rezuma activitatea preotului Eugen Blaj. In anul in care Biserica Romano-Catolica celebreaza anul Apostolului Paul, apostolul neamurilor, parintele Blaj, nascut la Gheraesti, s-a intors in tara pentru scurt timp. Prezent zilele acestea la Centrul Misionar din Roman, el a vorbit despre obiceurile triburilor din Kenya, despre viata in desert si dificultatile cu care s-a confruntat de-a lungul anilor in misiunea sa de a-l face cunoscut pe Dumnezeu.

Inceputul misiunii: Mexic

Nascut in 1960, la Gheraesti, parintele Eugen Blaj a fost hirotonit preot la Iasi, in 1986. In 1990 a primit mandat misionar din partea Episcopiei Romano-Catolice Iasi, pentru Mexic. Aici a activat timp de noua ani, implicindu-se in actiuni de caritate si de evanghelizare. "Activitatea de pastoratie mi-am desfasurat-o in Tijuana, o zona care se bazeaza pe industrie si turism. Aici era o zona mai saraca, pentru ca veneau oameni din tot Mexicul cu speranta de a emigra in Statele Unite. Din diferite motive, nu mai reuseau acest lucru si se stabileau aici", spune parintele Blaj. In 1999, s-a intors in tara, iar PS Petru Gherghel, episcop de Iasi, i-am incredintat un nou mandat misionar, de data aceasta in Kenya.

Dificultati

Despre viata din Kenya si despre oamenii de acolo, parintele Blaj spune ca nu se poate vorbi raportindu-ne la realitatile noastre, ci la realitatile lumii lor.

In 1999, parintele Blaj a ajuns la Maikona, dieceza de Marsabit. Acolo a gasit o comunitate de 11 000 de locuitori, din care 3 500 au fost botezati de misionarii catolici incepind cu 1966, cind a fost infiintata misiunea. A gasit aici si comunitati stabile, dar si triburi nomade, iar in primii ani s-a dedicat studiului limbii pe care o vorbeau triburile si asupra traditiilor si obiceiurilor. Pe cei citiva kilometri patrati ai comunitatii se afla doua triburi: Gabria si Borana.

"Aici, una din dificultatile intimpinate a fost insecuritatea, datorata conflictelor tribale. Drumurile erau nesigure, datorita bandelor de tilhari. In plus, regiunea era izolata, dar, pina acum, am fost feriti de conflicte sau animale", povesteste parintele Blaj.

Printre nomazi si inteleptii satului

Populatia sedentara din Maikona e grupata in catune si fiecare catun e autonom din punct de vedere politic. Parintele Blaj spune ca acest lucru e valabil doar in regiunea in care activeaza, in alte regiuni fiind posibile alte structuri. Catunele sint conduse de un sfat al inteleptilor, iar valorile lor sint diferite de modul in care vedem noi lumea.

"Acolo putem vorbi de saracie doar daca ne raportam la bogatie. Acolo nu e nimeni sarac. Daca o familie nu are ce minca, asta se intimpla tuturor, deci pentru ei e ceva normal. Locuintele sint de beton, dar sint si corturi din nuiele. Sistemul lor e cu totul altul. In interiorul fiecarui trib, regulile sint stricte, adica nimeni nu ia bunurile altuia. Cu totul altfel se intimpla intre doua triburi rivale, unde valori ca eroism, onoare sau demnitate sint bazate pe forta fizica sau violenta. Intotdeauna, conflictele dintre triburi au avut o cauza culturala, nu una biologica", povesteste parintele Eugen.

Religia – amalgam de traditii

In Maikona, viata e destul de simpla. Parintele Eugen Blaj spune ca, pe parcursul unei zile, membrii comunitatii beau doua-trei cani de lapte, iar seara maninca graunte. Vremea secetoasa ii face dependenti de ajutoarele primite de la Guvern si alte organizatii.

"Saracia e un concept relativ. Depinde la ce mod de viata ne raportam. Pentru ei, e suficient cit au. Ei sacrifica foarte rar animale. Asta se intimpla doar la sarbatorile pe care le au, sau cind se imbolnaveste animalul ori in vreme de seceta. Religia e un amalgam de traditii si obiceiuri. Ei nu au un concept bine definit. Se raporteaza la Dumnezeu in caz de necesitate, cind e seceta sau cind au invins alt trib", povesteste parintele Blaj.

Femeia – neemancipata, dar de neinlocuit

Viata sociala in Maikona e dominata de barbati. Potrivit parintelui Eugen, femeia, desi nu e emancipata, nu poate fi inlocuita. Ea are un rol important mai ales in educatia copiilor, avind in vedere ca tatal intervine abia dupa ce copiii au crescut.

"Un barbat caruia i-a murit sotia se casatoreste imediat, insa femeia nu are acest drept. In familie, ea nu poate fi inlocuita. La casatorie, zestrea nu se da mirilor, ci tatalui miresei. De regula, zestrea se conditioneaza de faptul daca femeia poate face copii sau daca e buna in gospodarie. E un fel de plata catre tatal miresei. Acest lucru e valabil doar pentru triburile si parohia noastra, nu stiu daca si pentru alte regiuni", afirma parintele Blaj.

Realizari

Dincolo de dorul de tara, in cei noua ani de activitate misionara, in Maikona au fost implementate mai multe proiecte menite sa faciliteze accesul populatiei la servicii medicale si educatie. Printre acestea se numara un program de radio prin care se comunica cu triburile nomade sau dotarea unor case cu panouri solare, pentru a le asigura energia electrica. "Am pornit de la o gradinita, iar acum avem 19, plus trei scoli primare. Am pus panouri solare la citeva case, pentru ca in zona nu exista energie electrica. De asemenea, avem trei scoli primare, am imbunatatit comunicarea cu triburile nomade si accesul la servicii medicale. Acum avem 12 filiale in care celebram liturghii", spune parintele Eugen Blaj.

Pe 12 noiembrie se va intoarce in Kenya. In premiera, anul acesta va fi insotit de trei tineri din Husi si din Valea Seaca. Ei vor lucra, timp de doi ani, ca voluntari, in Maikona. Cit despre sfirsitul mandatului de misionar, intrebat cind se va termina misiunea lui, parintele Blaj are un singur raspuns: "Cind ma va stringe Dumnezeu".

Sursa: Ziarul de Roman